Politicienii au început sa înjure "clasa politica".

Asta da perversiune! La început, când am vazut un ministru, numit evident pe criterii politice, acuzând „clasa politica” de imaturitate, am zis ca e un derapaj de discurs. Apoi am fost mai atent.

Am constatat ca ici un deputat, colo un senator, la început timid, apoi tot mai decis, au prins a da cu gura ca si cu vermorelul (pompita de stropit plantele împotriva parazitilor) pe, minunea minunilor, „clasa politica”!

În câteva luni nu va mai exista picior de politician care sa nu dea un sut a la Banel Nicolita în „clasa politica”, devenita o minge plina cu zoaie, dupa care sa se stearga pe pantoful imaculat.

Rezultatul va fi ca, înainte de alegeri, politicienii de azi vor fi curati ca îngerasii, iar „clasa politica” va fi o abstractie, o casa mizera în care nu mai locuieste nimeni, numai buna de demolat prin revolta populara.

Cazul „Nokia” m-a convins ca introducerea votului uninominal este o urgenta. Dezbaterea proiectului de construire a unui „sat Nokia” la Jucu, lânga Cluj, investitie prin care s-ar realiza vreo cincisprezece mii de locuri de munca noi, a esuat în parlament. Din zece deputati clujeni, doar patru au fost prezenti, iar votul unora, alta minune brodata cu ata alba, „nu s-a înregistrat”.

„Evenimentul zilei” a publicat numele fiecaruia, asociat faptei sale si partidului din care face parte. În campania electorala, 15.000 de someri îi vor putea identifica si îi vor scoate de urechi fara gres din ciorba asta informa si anonima care e „clasa politica” si îi vor trimite la plimbare.

Nu discursurile patriotic-europene înflacarate, nu clovneriile hazlii, funariote, nu replicile din talk-show-uri vor fi contabilizate, ci activitatea pe proiecte concrete, folositoare (sau daunatoare) unei comunitati.

Cazul de la Cluj e valabil pentru comunitatile de cetateni din toate partile tarii. Sunt convins ca, abia atunci când alesii nu se vor mai crede niste „domni” privilegiati, ci oameni „trimisi cu o treaba” la Bucuresti, la fel cum merge fiecare dintre noi „cu o treaba” la minister sau primarie, ca sa rezolve ceva, lucrurile vor intra în normalitate.

Pe de alta parte, votul uninominal va crea constiinta de sine a societatii civile, va directiona atentia omului de la televizor la propria-i viata. Caci la fel cum o comunitate îl poate sanctiona pe un primar pentru ca, sa zicem, i-a ras cârciuma din coltul strazii, „satul de pe strada ta”, ca sa ridice un bloc de birouri, la fel si deputatul va fi punctat în functie de ce a lucrat pentru tine, nu pentru el.