„Ion de la Anina”, cel mai bătrân european. Cine au fost primii locuitori ai României

„Ion de la Anina”, cel mai bătrân european. Cine au fost primii locuitori ai României Homo Sapiens Arhaic. Sursa Foto- Dreamstime

Actualul spațiu pe care se întinde România a fost populat cu un milion de ani în urmă. Primii locuitori ai acestui teritoriu au fost indivizi din specia Homo Erectus. În plus, rămășițele cele mai vechi din Europa ale omului modern (Homo Sapiens) au fost găsite în Banat (la Anina, în Peștera cu oase).

Milioane de ani sub apele mărilor

În diferite perioade geologice, spațiul pe care se întinde azi România a avut o cu totul altă înfățișare față de cea din prezent. O mare parte din actualul teritoriu al României a fost, spre exemplu, acoperit de ape. Mai târziu, în epoca marilor glaciațiuni, nordul țării noastre era parte componentă din uriașele câmpii cu loess est-europene. Acestea erau populate de o faună între care se regăseau rinoceri lânoși ori mamuți uriași.

În timpul ultimei glaciațiuni (glaciațiunea cuaternară - care a început în urmă cu 2,6 milioane de ani și durează până în prezent și care este caracterizată de mai multe perioade glaciare și interglaciare) cu circa un milion de ani, au apărut pe teritoriul țării noastre primii hominizi din spațiul carpato-danubiano-pontic. Momentul constituie începutul locuirii în acest areal.

Mergând însă cu mai mult timp în urmă, în epoca dinozaurilor vedem că România era sub ape. Acum 180 de milioane de ani, placa tectonică africană s-a desprins de placa euro-asiatică, evenimentul generând Oceanul Tethys, o întindere uriașă de ape ale cărei vestigii de astăzi sunt Oceanul Indian, Marea Mediterană, Marea Neagră, Marea Caspică și Marea Aral. De-a lungul mileniilor Oceanul Tethys a început să se retragă, iar formarea lanțului muntos Alpino-Carpato-Hymalaian a dus la divizarea oceanului în mai multe mări, un dintre ele fiind Marea Sarmatică sau Marea Paratethys, o mare continentală închisă apărută ca rezultat al ridicării lanțului Alpino-Carpato-Hymalaian și care s-a întins între zona Europei Centrale și Munții Tian-Șan din Asia Centrală între 34-2,5 milioane de ani în urmă.

Ne puteți urmări și pe Google News
Marea Sarmatică

Marea Sarmatică. Sursa: Wikipedia

Spațiul carpato-danubian s-a aflat în cea mai mare parte sub apele acestei mări și abia în urmă cu 2,5-1,8 milioane de ani, teritoriul României de astăzi a început să se elibereze de ape și să devină un mediu propice de locuit, aproape în forma actuală.

Savana africană din Oltenia

Între Pliocen (5,33-2,58 milioane de ani în urmă) și Pleistocen (2,58 milioane ani – 11.700 ani în urmă) a existat o perioadă de încălzire globală, de tranziție, în care este este posibil ca mai ales în zonele Munteniei și Olteniei de astăzi să fi fost o câmpie întinsă, asemănătoare savanelor africane.

În lucrarea „The pliocene-pleistocene boundary in Romania”, cuprinsă în „The Pleistocene Boundary and the Beginning of the Quaternary” editată de John A. Van Couvering, specialistul Constantin Ghenea precizează că în așa numitul „bazin dacic”, adică inclusiv zonele Munteniei și Olteniei, de astăzi, trăiau „Dicerorhinus etruscus”, o specie arhaică de rinocer, o specie de zebră numită „Equus stenonis”, un cerb uriaş şi o specie arhaică de elefant „Archidiskodon rumanus”, conform Adevărul.

Mai existau pe aceste meleaguri, în acel timp și elefanți giganți precum „Anancus” dar și „Zygolophodon”, dar și „Toxodon”, un animal care semăna cu un hipopotam.

Dintre carnivore, în special în zonele montane din spațiul carpato-danubian traia o specie de lup numit „canis etruscus” și una de urs „ursus etruscus”.

Primii locuitori au ajuns aici acum un milion de ani

Având în vedere mediul asemănător cu cel african nu este de mirare că hominizii care au plecat din zona Africii către Asia și Europa, să se stabilească în „savanele” carpato-danubiano-pontice. Mai ales în văile râurilor, acolo unde găseau vânat suficient dar și apă de băut.

Primele dovezi ale prezenței hominizilor pe teritoriul țării noastre au fost descoperite în Valea Dârjovului, lângă Slatina, dar și la Sibiu începând cu anii `50-60.

Au fost găsite bucăți de piatră cioplită ce serveau drept unelte și arme, iar vechimea lor a fost determinată ca fiind de aproximativ 1,2 milioane de ani. Aceste prime unelte și arme ar fi aparținut „Pebble Culture”, cultură descoperită pentru prima dată în Africa de Est și care s-a răspândit odată cu migrația hominizilor către Asia și Europa.

Creatorii acestor unelte ar fi Homo Erectus, hominizii fac legătura cu omul modern. Unele de silex, din paleoliticul inferior, specifice inclusiv culturii lui Homo Erectus au fost descoperite și la Ripiceni, Mitoc (județul Botoșani), în bazinul Argeșului, bazinul Oltului, depresiunea Sibiului dar și Valea Lupului( Iași) sau Valea Dâmbovnicului.

„În mod sigur, cele mai vechi dovezi despre existenţa comunităţilor omeneşti de pe teritoriul României constau în unelte rudimentare din pietre de prundiş de râu, lucrate pe o faţă (choppers) sau pe amândouă (chopping tools) care au fost folosite pentru cioplit, tăiat şi răzuit”, arată Mircea Petrescu Dâmbovița în ”Istoria României de la începuturi până în sec al VIII-lea”.

Primii locuitori aveau o înălțime maximă de 1,7 m

Homo Erectus a fost primul humanoid care putea fi recunoscut drept membru al grupului ”Homo”. Din punct de vedere constitutiv avea nasul lat cu nări largi și maxilar proeminent, piele și păr de culoare neagră, înalțime maximă de 1,70 m și constituție robustă. Ulterior, prin adaptare la noile condiții de mediu au apărut indivizi cu pielea deschisă.

Erau capabili să creeze unelte și arme din piatră, să vâneze și au cunoscut focul, drept dovadă fiind și vetrele cu așchii de la Mitoc, județul Botoșani.

Vânătorii de mamuți, locuitori ai erei glaciare

Pe teritoriul românesc este însă mult mai bine reprezentat un alt tip de hominid din acele vremuri, omul de Neanderthal, care a trăit în paleoliticul mijlociu și paleoliticul superior, adică acum aproximativ 120.000 de ani. Acesta trăia înmai multe zone din România de astăzi în comunități, clanuri sau chiar triburi.

Neanderthalienii erau robuști, cu piele albă și păr roșcat, cu mandibule puternice și arcade proeminente. Erau vânători prin excelență, perfect adaptați la condițiile epocii glaciare și condițiilor vitrege. Vânau în special mamuți lânoși, rinoceri lânoși și megaloceros.

Una dintre cele mai spectaculoase vestigii arheologice, aparținând Neanderthalieniilor este tabără de vânători de mamuți de la Ripiceni, județul Botoșani. Reputatul arheolog Alexandru Păunescu a condus campanii de săpături la Ripiceni, scoțând la iveală numeroși fildeși de mamut, vechi de 120.000 de ani dar și o structură folosită de vânători. Este vorba, de fapt, despre o incintă făcută din colți de mamut, prinse una de alta și acoperită cu piei și blănuri de mamut. Urme de locuire ale acestor hominizi au fost descoperite inclusiv în peșterile din Carpații Meridionali, din Țara Oașului dar și Dobrogea.

Uneltele și armelor vânătorilor neanderthalieni era performante, atent lucrate și bine ascuțite. Este posibil ca vânătorii paleolitici să fi ucis și urși de peșteră fie în competiția pentru spațiu și pradă, ie ca act ceremonial într-un ritual șamanic de venerare a unui animal totemic puternic.

„Ion de la Anina”, cel mai vechi om modern din Europa

În sfârșit, omul modern sau „Homo sapiens” apărut cu circa 300.000 de ani în urmă (în Africa) a conviețuit in timp alături de vânătorii neanderthalieni și pe teritoriul României de astăzi și chiar s-ar fi amestecat și genetic.

De altfel, pe teritoriul țării noastre au fost găsite urmele primului om modern din Europa. A fost botezat „Ion” și practic cercetătorii au găsită doar o mandibulă din scheletul său. Descoperirea a fost făcută în anul 2002 în Munții Aninei, când un grup de speologi timișoreni realiza cercetări la una din cele 200 de peșteri din zonă.

Într-o zonă parțial inundată, speologii au găsit această fosilă umană, care, după ce a fost datată s-a ajuns la concluzia că ar avea 37.000-42.000 de ani fiind astfel cel mai vechi vestigiu al omului modern, din Europa.