Întîmplarea a făcut ca miercuri 15 octombrie, pe la două, să fiu la sediul Adevărul, pentru obișnuita ședință de sumar la Historia. Puțină lume știe că sunt de un car de ani director al revistei Historia. Am conceput-o și lansat-o pe piață ca unul dintre acționarii unei edituri (a fost redactor șef într-o vreme și Iulian Chifu, actualmente consilier prezidențial), cînd n-am mai putut să fac față dificultăților financiare, am vîndut-o trustului Adevărul și una dintre condițiile cumpărării a fost să rămîn mai departe director.

La terminarea ședinței, însoțit de Ion Ioniță, redactorul șef al Historia, m-am îndreptat spre ieșire. Drumul meu trecea prin fața studioului tv al Adevărului. Aici lume multă, agitată, inși cu sîrme în urechi, tinere îmbrăcate office, bărbați la costum, toți cu un aer de vădită neliniște premergătoare strigătului Vine!

Ce se întîmplă? A venit Obama? am întrebat, dibuind imediat acea atmosferă de descindere undeva a unui ștab a cărui ființă fizică trebuie nu numai protejată, dar și înconjurată de alte numeroase persoane fizice, care-i duc servieta, îi dau un șervețel cînd trebuie să se șteargă la gură și mai ales îl înfășoară în cuvinte de laudă, gen, șeful ați fost formidabil, șeful ați dat lovitura.

Continuarea editorialului o găsiţi pe blogul lui Ion Cristoiu.

Te-ar putea interesa și: