Maestrul Radu Beligan s-a stins din viață ieri, la București. De ceva vreme se retrăsese subtil de pe scenă. Actorul avea 97 de ani

Radu Beligan s-a născut la 14 decembrie 1918. Îi plăcea să spună că s-a născut odată cu România Mare. Până la centenar nu mai era mult. Dar ieri, la ora 13.00, la spitalul Elias, maestrul a părăsit scena vieții.

Ion Caramitru, președintele UNITER, contactat de EVZ, a vorbit despre retragerea discretă a maestrului din viața artistică. Radu Beligan nu a lăsat să se vadă suferința sa din ultimele lui. „În lumea Teatrului Național circula o vorbă, ca răspuns la întrebarea: «Când va muri Radu Beligan?». Noi răspundeam invariabil: «În ziua în care nu va mai putea urca pe scenă!». Speranța noastră era să fie mereu pe scenă și, dacă se poate spune așa, să-și trăiască moartea acolo. Asta chiar s-a întâmplat. A fost pe scenă, a jucat și în București și în provincie, s-a retras discret în urmă cu câteva luni «să-și lingă rănile», cum se zice, și apoi câteva zile la spital. Fără suferință, cu gândul limpede și cu dorința de a se duce într-o lume mai bună. Tot ce-l înconjura avea o mistică ce derivă din secretele ascunse ale teatrului. Viața lui atât de lungă în teatru ne-a dat tuturor o speranță. De-a lungul a 100 de ani, teatrul românesc îi datorează mai mult decât i s-a recunoscut. A înființat Teatrul de Comedie, a condus Naționalul, a fost profesor la Academie și a primit o recunoaștere mondială a imposibilului. Eu cred că Radu Beligan nu a murit, cred că zâmbește, cu zâmbet misterios de cât ne agităm noi acum să-i căutăm meritele. El le știe mai bine”, a spus Ion Caramitru, coleg și prieten al maestrului.

Rodica Mandache: „Era stâlpul lumii teatrale”

„Dispariția lui e o trecere dintr-un veac în altul. Lucrurile o să se schimbe foarte mult de acum, după ce nu mai este. A fost bastionul care a apărat, într- un fel, teatrul românesc, cu toate lucrurile lui discutabile. Îmi spunea că el are o vârstă formată din tinereți succesive. Până la al doilea accident vascular a fost un om foarte tânăr. După aceea s-a luptat cu viața și a ieșit din accidental vascular, din care eu cred că nu mai ieșea nimeni altcineva, cu un cap foarte limpede, cu talentul neatins.

FOTO:Ion Caramitru

Cred că a iubit enorm teatrul. Nu știu câte lucruri a iubit, dar teatrul l-a iubit sigur. Aveai impresia că e un cibernaut, că nu are sentimente și îl descopereai cu naivități și candori de copil.

Era foarte greu să câștigi respectul lui”, spune actrița. „Am jucat cu el prin anii 2000, am făcut <>, la radio. Într-o zi, în timp ce repetam în cabina lui la teatru, mi-a zis deodată : <Tu crezică eu sunt de neatins și numi-e frică de nimic, dar eu facpe mine de frică în clipa cândo să fac imprimarea! >. L-am des coperit atunci cu ceva nesigur în el”.

Plecarea e dureroasă: „Noi am tot știut că el există și că păcălește tot: timp, moarte, boală, a ieșit învingător din lupta cu ele multă vreme. Avea prieteni foarte importanți în străinătate: Eugen Ionesco, Lawrence Olivier… Avea un bagaj intelectual uriaș, pe care îl ținea permanent cu el, în bagajul de mână. Radu Beligan era o istorie vie a teatrului”.

Eugen Simion: „Ne obișnuisem că el există”

„Mă cuprinde o mare tristețe. Nu am trăit în preajma lui, nu am fost prieten cu el, singurul lucru pe care l-am făcut pentru el, după ce el a făcut enorm pentru noi, a fost acela că l-am recomandat și l-am primit în Academia Română când eram președinte”, spune academicianul Eugen Simion. „Ne obișnuisem cu el că există, că este acolo și că este un simbol al vitalității și al continuității, al vieții noastre spirituale. Un mare artist, dintre aceia care, citind un text, te fac ori să plângi, ori să râzi în hohote.

El avea această capacitate, se pare că numai marii artiști pot face acest lucru. El s-a revelat mai mult ca un artist în genul comic, dar nu știu ce mă face să cred, și cred că el însuși a mărturisit acest lucru, are în ființa lui intimă un filon tragic și a și jucat în câteva piese în care reprezenta personaje tragice. Oricum, este greu să-i citești astăzi pe Caragiale sau pe Eugen Ionescu – <Rinocerii>, fără să auzi, parcă din subtext, glasul subțire, tărăgănat, dar foarte expresiv al lui Beligan. Mai puțină lume știe că el este și un prozator foarte interesant, original aș spune. Îmi amintesc de volumul lui <Note de insomnie>, unde Beligan are nu numai un glas de artist, dar, cum zicea Flaubert, are și o pană în gură. Adică știe să scrie și scria minunat”. Maestrul emana liniște și încredere. „Ce m-a impresionat la el, în memoriile lui, mai ales acestea din ultimii ani, după 90 de ani, când intrase în vârsta patriahilor, nu l-am auzit niciodată predicând apocalipsa, cum facem toți. Radu Beligan ne dădea sentimentul că este ceva frumos în această viață, viață de trăit. Discursul lui ne făcea să privim viața pe care o ducem fără dezgust. Eu cred că trebuie să-i fim recunoscători lui Radu Beligan, pentru ce a făcut pentru noi toți, pentru nația română.”

Prietenia de-o viață

Vestea a îndurerat- o pe marea actriță Ileana Stana Ionescu. Întâllnirea cu Radu Beligan a însemnat un moment de cotitură în viața și cariera sa. „Este un moment foarte greu pentru mine. L-am cunoscut bine pe Radu Beligan și omul acesta, ce a fost de o mare finețe, educație și cultură, a însemnat foarte mult atât în viața mea personală, cât și profesională. L-am cunoscut pe când jucam la Teatrul din Piatra Neamț și el mi-a dat ideea să mă duc la Teatrul Național din București, la concurs. A fost acolo și m-a încurajat. A fost o mare cotitură în cariera mea. Îmi pare nespus de rău că s-a întâmplat asta, sunt conștientă că era inevitabil, dar sunt lucruri în viață cu care nu mă pot împăca”, a spus Ileana Stana Ionescu. „Maestrului Beligan îi rămân datoare câte zile o să am pe pământ, îi mulțumesc din toată inima pentru tot ce a însemnat el pentru mine”, a adăugat marea doamnă a teatrului românesc.

Trupul maestrului Radu Beligan va fi depus, sâmbătă, la Teatrul Național din București, între orele 10.00-13.00. Înmormântarea va avea loc în aceeași zi, la Cimitirul Bellu, din București.

O carieră fabuloasă, o personalitate a teatrului internațional

Maestrul Radu Beligan a avut o bogată activitate în teatru, film, televiziune şi radio, ca actor și ca regizor. A interpretat roluri celebre, în mari capodopere ale dramaturgiei românești şi universale, piese semnate, printre alţii, de Ion Luca Caragiale, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Camil Petrescu, Tudor Mușatescu, Mihail Sebastian, William Shakespeare, Carlo Goldoni, Nicolai Vasilievici Gogol, Anton Cehov, George Bernard Shaw, Maxim Gorki, Albert Camus, Eugen Ionescu, Jean Anouilh etc. A regizat spectacole precum „Egoistul„ de Jean Anouilh, „O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale, „Doctor fără voie” de J. B. P. Molière, „Străini în noapte” de Eric Assous. Radu Beligan a fost profesor la Institutul de Teatru şi Film: 1950 – 1965; preşedinte activ (1971) şi apoi Preşedinte de onoare pe viaţă (1977) al Institutului Internaţional de Teatru; copreşedinte, cu Yehudi Menuhin, al Festivalurilor Internaţionale de Teatru şi Muzică organizate de UNESCO: 1971 – 1978; Premii și distincții: Gala Premiilor Gopo 2014, Premiul pentru întreaga carieră; Ordinul Naţional„Steaua României” în gradul de „Mare Cruce”; Membru de Onoare al Academiei Române, 2004; Ordinul Serviciul Credincios „Mare Ofiţer”;Ofiţer al Ordinului Naţional al Legiunii de Onoare, 2002, Franța și multe altele. De asemenea, a fost un scriitor original, după cum ne spunea acad. Eugen Simion, amintim volumele: „Note de insomniac”, „Luni, Marți, Miercuri...”, „Pretexte și subtexte”, „Între acte”.

FOTO: Marin Moraru, Radu Beligan, Gheorghe Dinică în una dintre cele mai iubite și longevive piese de la TNB: „Take, Ianke şi Cadâr”

Familia: trei soții și patru copii

Femeile din viața artistului au fost Nineta Gusti, Dana Crivăț, cu care are o fiică, Ana Maria, și Marica Beligan, cu care are trei copii: Lamia, Raluca și Alexandru. Ana Maria Beligan, fiica cea mare a artistului, nu a călcat pe urmele tatălui, dar este o scriitoare de succes. Singurul băiat a ales o carieră în domeniul financiar şi este angajat la Banca Națională a României.

FOTO:Radu Beligan și fi ica sa, actrița Lamia Beligan

„Tatăl meu, Radu Beligan, împlineşte astăzi 97 de ani. Cariera sa neîntreruptă de teatru se întinde pe 79 de ani. Da, el este în Cartea Recordurilor, dar ăsta nu e singurul lucru uluitor pe care îl face. Nicio carte a recordurilor nu va măsura vreodată combinația de subtilitate, modernitate, anti-eroul, carisma, viaţa spartană, auto-disciplina și pasiunea nebună pentru MĂRIA SA, TEATRUL. Noi, Beliganii din Australia, dar şi prietenii de aici şi fanii, suntem binecuvântaţi că îl cunoaștem și că el ne iubeşte”, scria la acea dată Anamaria Beligan.

FOTO: Anamaria Beligan,cu Radu Beligan și Valeriu Câmpan 

Lamia Beligan este cea care a colaborat cel mai strâns cu tatăl său, au jucat în multe piese împreună. Radu Beligan este cel care i-a recomandat și minunata piesă „Vivienne”, de la Teatrul Excelsior. O piesă excepțională, jucată cu pasiune maximă de Lamia, de la sfîrșitul anului trecut.

„ Nu a fost niciodată un bărbat frumos, dar a fost un bărbat dorit. A avut neveste foarte frumoase, ca Dana Crivăț, una dintre nevestele lui, o mare frumusețe (pe urmă a fost soția lui Lovinescu). I-au plăcut femeile, el le-a plăcut pe femei”, ne-a spus actrița Rodica Mandache.

Cartea Recordurilor: cel mai longeviv actor

În 2013, la împlinirea a 95 de ani, Radu Beligan primea, într-o ceremonie la Teatrul Național București, certificatul Guinness World Records care atesta că este cel mai longeviv actor încă în activitate pe scena unui teatru. Emoționat, maestrul spunea că meritul este al publicului, „stăpânul cel mare” al actorilor, căruia îi datorează totul. Cel care a inițiat demersul a fost Cătălin Măruță. „După ce l-am văzut pe Radu Beligan pe scenă, în spectacolul <>, miam dorit foarte mult să obțin recunoașterea lui internațională. Am fost, de fapt, surprins să aflu că nu este deja în Cartea Recordurilor, având o carieră de peste 70 de ani și jucând în continuare. A fost un demers foarte complicat și a durat aproape un an, dar când i-am înmânat diploma personal maestrului am știut că a meritat. A fost emoționat, copleșit de atenția primită. Pentru a obține titlul, ne-au sprijinit două doamne deosebite: Lamia Beligan și Mona Radu. Fiecare reprezentație cu Radu Beligan și fiecare discurs al său erau ca o lecție pentru noi toți. Condoleanțe familiei și celor apropiați,” a spus Măruță.