Fiecare țară din lume funcționează după anumite principii și interese. A le apăra pe ambele în egală măsură poate fi uneori dificil și nici încercarea de a fi „neutru” nu prea ajută.

Să privim puțin spre viziunea Chinei asupra războiului din Ucraina. Practic, China spune că este neutră, dar de fapt înclină spre partea rusă. Declară de câte ori are ocazia că este în favoarea unei încetări a focului și pentru negocieri pașnice, dar în primul an de război nu a fost cu adevărat activă în încercarea de a realiza acest fapt.

Secretul stă în conflictul dintre principiile și interesele Chinei.

Principii

China a apărat întotdeauna cele cinci principii ale coexistenței pașnice între state, inclusiv respectarea suveranității naționale și a integrității teritoriale. De asemenea, respectă Carta ONU. Conform principiilor sale, China ar trebui să stea umăr la umăr cu Ucraina. Nu există nicio îndoială că Federația Rusă a încălcat suveranitatea națională și integritatea teritorială a Ucrainei și, prin urmare, a încălcat Carta ONU.

Chiar și cei care spun că SUA s-au amestecat în afacerile interne ale Ucrainei cel puțin din 2008 și au susținut schimbarea unui președinte în exercițiu pentru a-l înlocui cu altul mai pe placul lor, vor trebui să fie de acord că încă mai există o diferență între amestecul în politica unei țări, pe de o parte, și lansarea unei invazii militare de-a dreptul. Totuși, China nu a denunțat până acum invazia rusă din Ucraina.

Interese

Nu este în interesul Chinei să antagonizeze Rusia – o mare țară vecină – și să facă echipă cu SUA în apărarea Ucrainei, riscând o înfrângere sau chiar un colaps. Este în interesul Chinei să existe o lume multipolară, nu o lume unipolară sub hegemonia SUA. Desigur, China vrea să fie un pol al acelei lumi multipolare, dar pentru a fi multipolară trebuie să existe o altă putere sau alte puteri în afară de SUA și China.

Sintagma „Chimerica”, așa cum o descriau istoricul Niall Ferguson și economistul Moritz Schularick, cei care au inventat termenul pentru prima dată la sfârșitul anului 2006, însemna o lume bipolară, pe care însă China nu și-o dorește. Are nevoie de Rusia ca unul dintre „poli”. Asocierea numai cu Statele Unite riscă să doboare acel pol.SUA ar fi putut evita ca Beijinul să se apropie de Moscova dacă nu ar fi fost atât de anti-China.

Actuala doctrină strategică a SUA afirmă clar că, după înfrângerea Rusiei, China este următoarea pe listă. De asemenea, SUA au început să ia o mulțime de măsuri economice dure – cum ar fi interzicerea exporturilor de echipamente de fabricare a microprocesoarelor – pentru a împiedica dezvoltarea tehnologică a Chinei. În aceste circumstanțe, ar fi stupid ca Beijinul să facă echipă cu Washingtonul și să transforme Rusia într-un inamic – o țară mare și cu multe resurse, de care China are obligatoriu nevoie în următoarea perioadă.

Încercarea de a fi „neutru” s-a dovedit a fi foarte dificilă.

Liderii chinezi au vizitat Moscova pentru a discuta cu Vladimir Putin și Serghei Lavrov și pentru a-și declara colaborarea strânsă pe termen lung. În vreme ce toți liderii occidentali l-au vizitat pe Volodimir Zelenski la Kiev, niciun lider chinez nu a făcut acest efort. Dacă China dorea să-și arate cu adevărat neutralitatea, ar fi trebuit ca cel puțin o dată un lider chinez să aibă o discuție publică cu președintele ucrainean.

A cere o soluție pașnică și negocieri, cum declară China în ultima perioadă, fără a face nimic pentru a le provoca nu valorează nimic.

Dar, poate mai îngrijorător decât non-combatul Beijinului este varianta de a împinge China către o alianță cu Federația Rusă pe termen lung.

Occidentul îl tratează astăzi pe Vladimir Putin așa cum l-a tratat premierul britanic Chamberlain pe Stalin între 1938 și 1939. Poate că, atunci, un pact britano-sovietic l-ar fi descurajat pe Adolf Hitler (poate chiar ducând la răsturnarea sa de la putere de către generalii germani). Și, deși este adevărat că Stalin în 1938-1939 nu invadase, încă, o altă țară așa cum a făcut Putin în 2014 și 2022, atât Marea Britanie cât și Statele Unite s-au aliat cu Stalin chiar și după ce acesta a invadat Polonia, Republicile Baltice și Finlanda pentru a învinge Germania. Diplomația eșuată a lui Neville Chamberlain a dus la Pactul sovieto-nazist și la al Doilea Război Mondial.

Acum, din cauza diplomației Washingtonului, China și Rusia, în opinia majorității observatorilor politici occidentali și a mass mediei americane „sunt mai apropiate ca niciodată una de alta”.