A treia parte a interviului cu scriitorul și gânditorul francez Pascal Bruckner surprinde, în tonuri efervescente, raportul dintre islamism și restul lumii. „O religie obosită, pe moarte, ce se zbate să-și exporte slăbiciunile în toată lumea, inclusiv în Europa” - așa cum o vede, parafrazându-l, Bruckner. Fin cunoscător al realităților din Orientul Mijlociu, profesorul Pascal Bruckner încearcă să demonstreze că islamul este astăzi o religie care se autodevoră, o religie ai cărei tineri adepți se convertesc, mai nou, la budism, spărgând lanțurile grele ale absurdului tradițional și plătind de multe ori pentru această îndrăzneală prețul suprem. „Islamul a obosit”, sună verdictul lui Pascal Bruckner.

- Florian Saiu: Revenind la discuția privind modul în care se raportează religia - și mă refer aici la islam - la legile democratice ale societăților europene - supunerea și renunțarea la promovarea agresivă a propriilor valori ar însemna pentru mânuitorii religiei islamice pierderea puterii, a puterii în fața masei de oameni manevrată. Cui i-ar conveni o asemenea poziție?

- Pascal Bruckner: Să știți că în universul islamic există și musulmani moderați, echilibrați, care ar putea balansa spre pozitiv raportul dintre propria religie și legile societăților europene. Doar că aceștia nu sunt lăsați să se manifeste. Sunt urmăriți, amenințați, intimidați de extremiști. În franța, mulți asemenea musulmani moderați trăiesc sub protecția poliției. Și mă refer la imami, la intelectuali, la jurnaliști. Vă dați seama, dacă în Franța au ajuns să fie amenințați cu moartea jurnaliștii...

Să trăiești și să scrii cu „bodiguarzii” la ușă

- Cazul Charlie Hebdo...

- Sigur că da, ei au fost amenințați că vor fi omorâți. Să trăiești și să scrii păzit de gărzi de corp! Este o situație halucinantă!

- Salman Rushdie ar fi un alt exemplu celebru.

- Așa e. Lui Salman Rushdie i-a fost otrăvită viață vreme de douăzeci de ani. Abia ce-a scăpat de aceste teribile tensiuni.

Toți luptă împotriva tuturor

- Și totuși sunt voci care persistă în a pronostica islamizarea Europei în câteva decenii.

- Personal, cred că situația este mult mai complicată, pentru că islamul este profund bolnav. Este, acum, o religie sfâșiată, arhaică și care încearcă să-și exporte boala în lumea întreagă. Islamul radical este și el la fel de slab. Când te uiți la situația din Orientul Mijlociu, vezi că toți luptă împotriva tuturor. Șiiții contra suniților, suniții conservatori contra suniților extremiști, Al-Qaida împotriva Daesh, modernizatorii împotriva conservatorilor.

Ateismul și-arată colții în țările musulmane

- E un haos generalizat.

- Iar un lucru nu foarte bine cunoscut este progesul ateismului în țările musulmane.

- Interesant.

- În Arabia Saudită, de pildă, foarte mulți tineri se convertesc la budism. Cu prețul libertății și chiar al vieții. Mai este un aspect foarte important care trebuie luat în considerare: Lupta pentru creștinii din Orient, lupta pentru salvarea lor. Am fost de două ori în Irak, cunosc realitatea. De treizeci de ani, creștinii din Orient sunt exterminați. Milioane de creștini au fost vânați și exterminați în Siria, Irak, Turcia, Egipt, Libia. Cred că este o luptă justă pe care ar trebui s-o purtăm, corectă inclusiv pentru islam, care trebuie să-și accepte, până la urmă, alteritatea religioasă. Islamul a obosit.

„Un nou cuvânt a fost inventat pentru a permite orbilor să rămână orbi: islamofobia. Să critici violența militantă a acestei religii în incarnarea sa contemporană era considerat drept fanatism” - Salman Rushdie, scriitor

Citiți mâine, în ultima parte a dialogului cu scriitorul francez Pascal Bruckner, ce crede acesta despre iubire, despre femei, despre bani și relația dintre avere și fericire - în exclusivitate pe evz.ro.

Despre autor

Născut la Paris în 1948, Pascal Bruckner este romancier şi eseist, o figură emblematică a intelectualităţii franceze.

În România, toate romanele și eseurile sale au apărut la Editura TREI: Fiul cel bun, Casa îngerilor, Luni de fiere, Hoţii de frumuseţe, Care dintre noi doi l-a născocit pe celălalt?, Iubirea faţă de aproapele, Căpcăunii anonimi, Copilul divin, Palatul chelfănelii, Iubito, eu mă micşorez!…, Păzea, se-ntoarce Moş Crăciun! şi Paria, volumul de teatru Ce dorește domnul?.

Eseurile: Noua dezordine amoroasă, Fanaticii apocalipsei, Paradoxul iubirii, Căsătoria din dragoste, Euforia perpetuă, Mizeria prosperităţii, Tirania penitenţei. Eseu despre masochismul occidental, Înțelepciunea banilor și Un rasism imaginar.