Povestește Joe Kahn, directorul cotidianului New York Times: ,,De curând am vizitat redacția noastră din San Francisco și am observat că mai toți jurnaliștii folosesc produsele inteligenței artificiale (AI) în redactarea textelor.

Dimineața, înainte să-și bea liniștiți cafeaua sau să-i pregătească pe copii pentru școală, redactorii intră în dialog cu AI pentru a verifica ideile pe care vor să le dezvolte în articole. Eu sunt de acord cu acest tip de experiment dar pentru a-l transforma în activitate de zi cu zi, cred că trebuie s-o luăm mai încet. Pot însă să garantez un lucru: În New York Times nu va apărea vreun articol scris de AI fără controlul editorial al unui redactor în carne și oase’’. Asta o spune Joe Kahn, un inovator în arta comunicării care a relansat, în urmă cu doi ani, cotidianul menționat. Să vedem ce o să spună peste alți doi ani...

Sam Altman - din Senatul Statelor Unite la grupul Bilderberg...

Parcurgând lista invitaților la reuniunea din acest an a ,,grupului Bilderberg’’ - Lisabona, 18-21 mai - nu a fost greu să-l găsesc pe Sam Altman, liderul societății Open AI, creatorul interfeței Chat GPT. Este cea utilizată de ziariștii din San Francisco. Poate dialoga cu ființele umane și elabora texte, imagini, sunete. Intervențiile lui Altman la Lisabona i-a lăsat fără vorbe pe ceilalți invitați. Se întâmplase și anul trecut însă lucrurile au evoluat mult. Cu câteva zile înainte, persoana fusese chemată în fața Senatului Statelor Unite unde declarase că AI ar putea influența viața politică a unei țări și de aceea utilizarea ei trebuie reglementată de autoritatea guvernamentală. De exemplu, ar putea influența alegerile prin crearea de imagini sau discursuri false. Gradul lor de falsitate - adică demagogie, ipocrizie, prefăcătorie - l-ar putea depăși chiar pe cel al ființelor politice, am zice noi...

Unde s-a ajuns...

Alianța dintre OpenAI și Microsoft a permis societății lui Bill Gates să lanseze, în februarie, un nou motor de căutare, Bring, alimentat de AI. Satya Nadella, șeful executiv al companiei Microsoft - invitată și ea la reuniunea grupului Bilderberg - l-a numit ,,copilot pentru Web care va schimba fundamental orice categorie de software’’. Obiectivul declarat al proiectului este combinarea operațiunilor de căutare, navigare și chat într-o singură fereastră, accesibilă din orice punct al ,,rețelei’’. Google a simțit pericolul și utilizând tehnologia LaMDA a inițiat un proiect paralel numit Bard care are însă mari probleme de funcționare. Meta lui Mark Zuckerberg pariase în ultimii doi ani pe Metavers însă programul Galactica, lansat anul trecut, nu s-a ridicat la înălțime. Utilizarea unor cipuri ieftine în locul celor produse de societatea Nvidia și-a spus cuvântul și vorba românului ,,scumpul mai mult păgubește’’. În consecință, și-a creat un laborator propriu, FAIR, unde se lucrează zi și noapte. Mai rămăsese Amazon care nu s-a lăsat așteptat lansând platforma Bedrock care permite accesul la modele lingvistice de tip Anthropic, societate înființată de dizidenți ai OpenAI. În Statele Unite cercul s-a închis. Totul a durat mai puțin de trei ani dar confruntarea este abia la început. Asta în America. Peste Pacific, Marele Dragon ridică două capate care se văd din Los Angeles.

După ,,secolul scurt’’ urmează unul și mai scurt

Statele Unite Unite au câștigat Războiul Rece din multe motive dar unul dintre cele mai importante a fost dominația americană în tehnologia de început a erei digitale. Cele mai multe state din Europa și Asia ca și marile societăți nu au anticipat impactul microcipului asupra viitorului lor. Unii politicieni și oameni de afaceri americani au înțeles acest lucru. Inovațiile în domeniul digital au permis Americii, în anii ’80, să lase în urmă așa-numita stagflație - o combinație între stagnare economică și inflație, termen la modă în perioada aceea - și să se impună în fruntea unei lumi unipolare cu rate de creștere a productivității nemaiîntâlnite până atunci. Ceva similar se întâmplase cu un sfert de mileniu mai înainte în Anglia, odată cu Revoluția Industrială.

Scurta istorie a Inteligenței Artificiale conține două momente cruciale. Primul este din 1997 când un computer l-a învins pe campionul mondial de șah, Garry Kasparov, criticul și dușmanul de azi al lui Vladimir Putin. Victoria era explicabilă chiar în termenii de atunci. Jocul de șah este, în esență, matematică aplicată. Unitatea de calcul a computerului a făcut apel la memoria uriașă a acestuia identificând, mai repede decât Kasparov, strategia câștigătoare. Al doilea moment este din 2016 când un produs al AI l-a învins pe campionul național de Go al Chinei. Jocul este complet diferit de șah întrucât, pe lângă calcule din sfera logicii, conține elemente de creativitate și imaginație pe care noi le credeam ca aparținând exclusiv cadrului emoțional uman. Momentul a însemnat și un punct de înflexiune în politica de inovare a Chinei. Președintele Xi Jinping a înțeles că soarta lumii ar putea depinde de produsele viitoare ale Inteligenței Artificiale. Analistul chinez Jing Yuan Chou a publicat un studiu pe această temă în The Diplomat - revistă online care se ocupă de regiunea Indo-Pacific. El precizează că Planul de dezvoltare al Beijingului din 2017 avea ca sarcină fundamentală asocierea sectoarelor militar și civil, astfel încât China să devanseze Statele Unite în domeniul tehnologic, rolul AI fiind esențial.

AI are și fapte bune, uneori surprinzătoare

În luna aprilie, un grup de medici și statisticieni de la Universitatea din San Diego (California) a realizat un experiment privind rolul pe care l-ar putea avea AI în medicină. Au fost confruntate răspunsurile medicilor și ale Chat GPT la întrebări privind problemele de sănătate ale participanților. Surpriza a fost că aceste răspunsuri erau comparabile și în unele cazuri AI s-a descurcat mai bine. Concluzia era următoarea: Modelele AI pot fi integrate în sistemele sanitare pentru că sunt în măsură să contribuie la îmbunătățirea acestora. Chat GPT însă, nu ar putea substitui un medic dar colaborarea acestuia din urmă cu platforma tehnologică menționată ar fi în beneficiul persoanelor bolnave și ar conduce la o adevărată revoluție în medicină. Această revoluție a fost doar anunțată și va influența major și radical toate domeniile vieții noastre.

Un alt experiment, de natură diferită, arată că AI este acceptată în mediile și organizațiile de tineri, puțin ierarhizate, întrucât aceștia văd în ea un aliat autentic și neinfluențabil. Personalul acceptă chiar să fie condus de algoritmi întrucât aceștia nu discriminează și nu au prejudecăți. Deocamdată...

O scurtă concluzie

În centrul atenției și al polemicii generale nu este doar Inteligența Artificială ci omul, existența, libertatea și drepturile lui. Pentru a patra oară în istoria umanității, omul este umilit de creația sa, știința. Narcisismul său primește o lovitură care s-ar putea dovedi mortală, în sens metaforic. Prima dată, ,,trinomul’’ format din semenii noștri Copernic, Kepler și Galilei a arătat că omul nu mai este centrul universului ci doar ceva minuscul pe o planetă care și ea  nu-i decât un punctuleț într-un univers nemărginit.  În urmă cu mai bine de 150 de ani, Darwin demonstrează că omul nu este decât un animal. Este drept, ultimul pe scara evoluției dar nu cel din urmă. Teoria judecății suverane a omului în tot ceea ce intreprinde este contrazisă flagrant de Freud, patru decenii mai târziu, care definește forțele aflate la originea acțiunilor sale. De multe ori, acestea sunt dincolo de știința și capacitatea lui de înțelegere.

Cu siguranță, AI nu este ultima umilire a ființei umane dar este cea mai periculoasă de până acum pentru că deschide era controlului din exterior asupra omului.

Notă. Inteligența Artificială nu este un subiect care poate fi prezentat în câteva pagini. Nici chiar în câteva cărți. În textul de mai sus am încercat să configurez o matrice a fenomenului AI dar cu multe elemente lipsă. Voi reveni.