Inspectoratele Şcolare Judeţene (ISJ) sunt reprezentantul în teritoriu al Ministerului Educaţiei și Cercetării, cu rol de îndrumare, coordonare şi control a serviciilor educaționale oferite de unitățile de învăţământ, în scopul asigurării calității formării și dezvoltării personale a tinerilor. Jurnaliștii EVZ vă prezintă cât de eficiente sunt ISJ-urile în actuala formă

ISJ-urile au fost pe agenda fiecărui ministru al Educației, dar au rămas acolo. Tot de Inspectoratele Școlare se leagă și faptul că ar fi mult prea politizate. Pe vremea guvernării Cioloș, au existat chiar și petiții prin care se cerea desființarea acestora.

Trebuie păstrat cel mai bun

Radu Szekely, expert educațional al Comisiei Europene, consideră că „administrația în învățământ este mult prea stufoasă și este deseori o sursă de abuzuri și nepotisme, aspecte pe care le-am observat și eu, personal. Vrem să fim moderni, dar avem o organizare a sistemului de învățământ pe model feudal: inspectorii școlari generali ajung să fie percepuți ca vasali politici, cărora li s-a făcut o favoare prin numirea pe post, și păstrarea poziției presupune obediență, favoruri și „tributuri”. Dimensiunea aceasta îi împiedică pe adevărații profesioniști să își facă treaba. Cu secretari de stat care dispun schimbarea unor inspectori după instrucțiunile șefilor de filiale de partid, cu foarte mulți mici dumnezei în posturi cheie, e clar că nu e sănătos. Nu în toate județele este politica coloraturii politice, e adevărat, dar chiar și acolo există aceeași interpretare, că inspectoratul școlar este „brațul ministerului în teritoriu”, deci se supune voinței ministrului sau secretarului de stat sau reprezentantului Guvernului în teritoriu, deci șefului de la partid”. Iulian Cristache, președintele Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți, admite că vârful inspectoratelor școlare este politizat. „Se știe că ori de câte ori se schimbă culoarea politică a Guvernului, se schimbă și inspectorii școlari generali și cam în scurt timp se schimbă și directorii unităților de învățământ. Iar acest lucru afectează calitatea educației. Iar pe viitor, din acest punct de vedere ar trebui să existe o modificare. Trebuie să terminăm o dată cu lucrurile astea puerile. Trebuie păstrat cel mai bun inspector și cel mai bun director”.

Așteaptă să li se zică ce să facă

„Este în primul rând o greșeală structurală, care vine tocmai din concepția de tip feudal a sistemului: ministerul îți dă ție o feudă în schimbul unor obligații, tu împărți mai departe feuda unor vatafi împreună cu primarii, care o au și ei pe-a lor. Deci nu e neapărat o problemă a oamenilor din sistem. Sunt mulți profesioniști acolo, dar atunci când intervine politicul e ușor să devină o sursă de abuzuri şi nepotisme. Dar este, până la urmă, și o chestiune de cultură: așteptăm încă să ni se spună ce să facem, mai degrabă decât să ne asumăm o responsabilitate care ne-ar periclita poziția și liniștea. Acest ultim aspect face mult mai grea reformarea acestui mod de organizare”, este de părere Radu Szekely.

Ar trebui desființate inspectoratele?

Mulți poate se întreabă cum ar funcționa școlile fără această verigă – Inspectoratele Școlare. La această întrebare a răspuns expertul educațional. „A distruge e simplu, a recalibra sau a reconstrui este ceva mult mai complicat. În cazul ISJ-urilor, au trecut însă 30 de ani în care principala lor activitate a fost percepută a fi traficul de influență, numirile politice şi amenințările la adresa directorilor sau cadrelor didactice care nu se aliniază directivelor. Personal nu cred că este adevărat în totalitate, dar aceasta este percepția multora dintre cei cu care am povestit și nu cred că o instituție percepută atât de negativ, lipsită de încredere, poate fi reformată într-un mod sănătos și sustenabil. Ar fi nevoie de un audit extern serios al rolului inspectoratelor, acela de îndrumare și control, și al felului în care acest rol a fost îndeplinit, și de cine ar putea fi preluat. Din afară nu ai o imagine clară a complexității activității unei instituții, indiferent care este ea, și de cele mai multe ori devine vizibilă latura neagră a acesteia, pentru că asta tindem să vedem, cam așa funcționăm ca popor de o vreme. Vedem doar ce e rău, nu și ce e bun: ce e bun ar trebui păstrat, dar cel mai probabil în alt tip de structuri”.

Sorin Mihai, proaspătul inspector școlar general din Constanța, este de părere că trebuie să existe ISJ-urile pentru că acestea fac legătura între minister și unitatea de învățământ. „Dacă le desființăm, trebuie să punem ceva similar în loc. Orice eliminare a unei instituții trebuie să aibă o justificare,iar în cazul de față nu o văd. Într-adevăr, inspectoratele ar trebuie să devină un mediu mai prietenos și să arate că sunt în sprijinul cadrului didactic și al elevului. Să fie un partener și să promoveze transparența și colaborarea, inclusiv cu administrațiile publice locale”.

 

 

ISJ-urile ar putea fi înlocuite cu niște direcții

Una dintre ideile pe care ar merge expertul educațional, ar fi aceea ca inspectoratul școlar să devină o structură, o Direcție de Educație, în cadrul Prefecturii sau a Consiliului Județean. Ar putea fi mai eficientă. „Ar trebui acordată mai mare autonomie regională acestor structuri, adică să fie responsabile inclusiv cu politici educaționale regionale și cu structura anului școlar, cu programe școlare adaptate regiunii, pe lângă organizarea examenelor naționale și gestionarea rețelei și resurselor școlare. Dar nu ar mai avea de-a face cu managementul resursei umane, care ar trece la unitățile școlare, pe care le-aș autonomiza în sensul dreptului de a angaja personalul necesar, bineînțeles în funcție de niște criterii de calitate obiective. În majoritatea statelor europene ministerul are încredere în școlile sale, lăsându-le puterea de decizie pentru a-și organiza anumite aspecte, și în direcția asta aș merge”, a declarat Radu Szekely.

Reorganizarea inspecției școlare

Multe voci nu sunt de acord că inspecțiile școlare sunt anunțate, devedind astfel un teatru ieftin. Radu Szekely vede ca aceste inspecții școlare să fie reorganizate pe două niveluri. „Unul local, cu un inspector sau cu mai mulți, în funcție de localitate, angajat al Primăriei care să știe tot ce există și se mișcă în zona lui și care, obligatoriu, să locuiască și să aibă experiență din zona respectivă, și un al doilea nivel central, poate ca parte a unui ARACIP reformat sau a noului Centru de Poitici și Evaluare, unde să existe un corp național de experți și metodiști care să facă inspecții de durată, cu evaluări complexe și care să ofere și sprijin concertat pentru a rezolva problemele identificate”, a explicat acesta.

Iulian Cristache atrage atenția și asupra faptului că „inspectorii se duc la oră anunțați. Ce profesor nu și-ar pregăti ora când știe că are o inspecție? Noi nu avem profesori slab pregătiți în sistem, avem profesori care sunt într-o zonă de confort și nu vor să-și bată capul cu fiecare elev în parte. Acest lucru ar trebui schimbat pe viitor”. Pe de altă parte, Sorin Mihai (foto), inspector școlar general, este de părere că aceste inspecții anunțate sunt corecte. „Orice control implică o anunțare prealabilă. Inspectorul nu urmărește numai felul în care a pregătit profesorul lecția, ci se verifică și multe alte aspecte. Dacă inspectorul nu ar mai anunța, s-ar produce inevitabil un factor de stres care se creează. Există și vizite inopinante, iar acelea au cu totul alt scop”.