Peste 20% din vârstnicii României trecuți de 65 de ani au nevoie de îngrijire la domiciliu, dar numai 0,23% benefi ciază de ea. Dacă cererea ar fi acoperită acum, 100.000 de oameni și-ar găsi, dintr-un foc, loc de muncă

Sectorul serviciilor de îngrijire la domiciliu a vârstnicilor este, în continuare, subdezvoltat, subfinanțat și plin de probleme. De opt ani de zile, de când acest tip de servicii a fost inclus în asigurările de sănătate, acum sunt înregistrați și au contract cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) doar puțin peste 450 de furnizori, la nivel național. Asta în condițiile în care 100.000 de vârstnici au acum nevoie de ajutor, iar numărul lor crește, „numai anul trecut fiind emise un număr de 60.000 de decizii de îngrijire la domiciliu“, a explicat Radu Țibichi, directorul general al CNAS, la lansarea seniornet.ro, platforma din care fac parte 58 de ONG-uri care prestează servicii de îngrijire la domiciliu.

Legi sunt, dar sistemul scârțâie

Partea proastă este că în acest sistem, format din autorități, furnizori și beneficiari, sunt foarte multe probleme. În primul rând, reprezentanții autorităților recunosc că, deși sistemul este, teoretic, destul de bine reglementat, funcționarea lui scârțâie.

„Ministerul Muncii va avea nevoie, în viitor, de mai mult personal alocat acestei zone, fiindcă ne-am bazat, aproape exclusiv, pe colaborarea cu ONG-urile”, a recunoscut Codrin Scutaru, secretar de stat în Ministerul Muncii. Asta înseamnă că se lucrează, dar prea încet. „Am creionat mai multe strategii. Una foarte importantă este strategia pentru promovarea îmbătrânirii active, care se află în acest moment în procedură de avizare interministerială, noi sperăm ca, la sfârșitul lunii iunie, să fie foarte aproape de aprobarea prin Hotărâre de Guvern”, completează Lăcrămioara Corcheș, director general în același minister. Apoi, la Sănătate, acreditarea unei entități care dorește să devină furnizor de astfel servicii se face greoi. „Trebuie să recunoaștem, la unele case de asigurări lucrurile nu merg foarte bine, poate și dintr-o lipsă a resursei umane necesare pentru a avea un serviciu public eficient”, a recunoscut reprezentantul CNAS.

Probleme și la furnizorii de servicii

De partea cealaltă a baricadei sunt furnizori de servicii acreditați de Casa de Sănătate, adică ONG-uri sau firme. ONG-urile au mari probleme cu dotarea voluntarilor cu laptopuri, cititoare de card și conexiuni la Internet pe care fiecare voluntar care prestează servicii este obligat, prin lege, să le folosească. Apoi, se luptă cu concurența neloială a firmelor care obțin profit din asta.

„Nu puține sunt spitalele unde se face o publicitate destul de mare anumitor firme și, urmare a acțiunilor noastre de control, am descoperit că, în unele cazuri, episoadele de îngrijire chiar nu se efectuează. Trebuie s-o spunem franc, chiar dacă se dau bani din sistem, aproape 50 de milioane de lei, anual, pentru aceste îngrijiri la domiciliu, aceștia nu au adus, în aceeași măsură, calitate actului medical”, a explicat Radu Țibichi.

Cardul de sănătate va rezolva problemele

Cardul de sănătate, care este în plin proces de implementare, va rezolva mare parte din aceste probleme. El va permite Casei controlul furnizorilor de servicii, care ulterior le decontează, fie ei firme sau ONG-uri. Dar, ca acest control să fie corect și total, trebuie ca pacienții să nu permită furnizorului să-i ia cardul și să nu se lase convinși să declare, în fals, că au primit îngrijire când, de fapt, asta nu s-a întâmplat. „Sancțiunile sunt foarte dure. Dacă se reține cardul la furnizor se poate începe inclusiv cercetarea penală! Cardul este un document de identitate, numai pacientul are voie să-l utilizeze”, a subliniat Radu Țibichi.