Scamborini rămâne pe gânduri. Ce inel?... A, da!... Inelul pe care i l-a dat soţia de ziua lui, când i-a venit rău...
- Da, da, aşa e... Dă-mi şi inelul. L-ai reparat bine?... Ce-i lipsea?...
- I se rupsese acul.
- Ce ac?... Inel cu ac?...
Dar negustorul, amintindu-şi că inelul fusese cumpărat de Paolo Vinelli şi nu de doamna Scamborini, a regretat graba lui.
Dar n-a mai putut da înapoi. I-a explicat că inelul a făcut parte din giuvaeririle şi podoabele rămase de la Cesare Borgia, trecut de patru veacuri din mână în mână, până când a ajuns în stăpânirea lui Scamborini.
Inelul e prevăzut pe dinăuntru cu un mecanism foarte subtil pe care o mişcare oarecare apasă o seringă extrem de fină, umplută de obicei cu parfum.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
Recomandările noastre
