Războiul rece care ia naștere între SUA și China este un gen foarte diferit de competiție într-o epocă foarte diferită, dar ar putea fi cu nimic mai puțin periculos și plin de consecințe. Pentru SUA, China va fi un inamic mult mai puternic, având în vedere greutatea ei demografică și ambiția ei tehnologică.

Lupta va fi cu siguranță mai complexă și multi-dimensională. Dacă SUA și URSS erau complet separate, SUA și China sunt strâns legate prin relații economice, tehnologice și culturale complicate.

În 2018 China era cel mai mare partener al SUA în comerțul cu mărfuri. TikTok, rețeaua video deținută de compania chineză ByteDance, e în prezent aplicația cea mai descărcată din lume (exceptând jocurile), cu o prezență considerabilă în SUA. Aproximativ 369.548 de studenți chinezi erau înscriși la cursuri universitare în SUA în 2019. Fiica președintelui Xi Jinping a absolvit Universitatea Harvard în 2014.

Rivalitatea de superputeri dintre SUA și China a căpătat de asemenea o nouă dimensiune diferită, și posibil decisivă: cibernetica. Dacă războiul rece 1.0 orbita în jurul echipamentului militar și al amenințării cu anihilarea nucleară, atunci războiul rece 2.0 are mai multă legătură cu software-ul civil și inovația tehnologică.

Internetul începe să capete și conturul unei tehnologii a controlului, nu numai a comunicării. Oricine va ajunge să controleze „Internetul Lucrurilor” global, cel care conectează miliarde de dispozitive, va deține un avantaj geostrategic. Iar China își consolidează poziția: scandalul pe tema folosirii echipamentelor Huawei în rețelele 5G ale câtorva state occidentale e doar un indiciu a ceea ce va urma.

E tentant să crezi că dialogul belicos dintre SUA și China e rezultatul politicii personale a doi conducători de stat atipici și perturbatori – președintele american Donald Trump și dl Xi – și că el nu va supraviețui plecării lor din funcție.

Dar Orville Schell, unul dintre savanții americani de frunte specializați în China, are o perspectivă mai sumbră. El argumentează că politica americană de dialog cu China, care rezistă de aproape 50 de ani, trecând prin opt administrații prezidențiale deopotrivă republicane și democrate, a murit. Cel mai bun lucru la care se poate spera, scrie el, este că SUA și China vor rămâne la poalele versantului unui nou război rece și că nu-i vor escalada vârfurile.

Din perspectiva dlui Schell, politica americană de dialog se baza pe două supoziții, și ambele au picat la testul timpului. În primul rând, Washingtonul era convins că o creștere a prosperității și a interacțiunii cu restul lumii vor duce la o democratizare a Chinei. Ulterior, el a crezut că internetul va accelera apariția libertății societale. În 2000 președintele Bill Clinton aprecia că tentativele Chinei de a prelua sub control internetul vor fi „ca și cum ai încerca să bați în cuie gelatină pe perete”.

Lumea arată altfel azi. China s-a ridicat pe poziția de a doua economie a lumii, fără ca Partidul Comunist să-și slăbească controlul asupra puterii. Iar Marele Firewall al Chinei blochează în interiorul țării internetul global, permițând concomitent Beijingului să-și facă de cap prin ograda cibernetică a altor țări.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE