Decizia instanței supreme în cazurile de evaziune fiscală. Ce se întâmplă cu pretențiile părții civile

Decizia instanței supreme în cazurile de evaziune fiscală. Ce se întâmplă cu pretențiile părții civile ÎCCJ. Sursa foto: Arhiva EVZ

La aproximativ patru ani de la expirarea termenului de transpunere a Directivei 1371/2017 privind combaterea fraudelor care vizează interesele financiare ale Uniunii Europene și la mai bine de un an de la declanșarea de către Comisia Europeană a unei acțiuni împotriva României pentru transpunere incompletă a directivei în cauză, legiuitorul național a adoptat Legea 125/2023 privind completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, care a intrat în vigoare în data de 25 mai 2023.

Noua lege își propune să întregească transpunerea directivei prin incriminarea unor noi fapte ce aduc atingere „resurselor bugetului Uniunii Europene”. Hotărârea penală are autoritate de lucru judecat asupra întinderii prejudiciului în faţa instanţei civile, nefiind incidente prevederile art. 486 alin. (2) din Codul de procedură penală. Decizia luată de ÎCCJ.

Noi dispoziții legale în ipoteza pronunțării unei soluții de condamnare a inculpatului care achită integral pretențiile părții civile

Recent, a apărut o situație importantă legată de încheierea acordurilor simultan cu achitarea prejudiciului de către inculpați. Într-o astfel de situație, există obligația instanței care admite acordul de recunoaștere a vinovăției de a lăsa sau nu nesoluționată acțiunea civilă?

Această întrebare a fost pusă de către SC Delta Grup Tyres SRL, o firmă din Popești-Leordeni specializată în importul și distribuția de anvelope. Aceasta s-a ridicat în contextul unui proces împotriva ANAF Sector 4, care viza rezolvarea aspectelor civile într-un dosar DIICOT ce a culminat cu încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției. La nivel de primă instanță, în dosarul cu numărul 5555/2/2019, judecătoarea Andreea Sandu de la Tribunalul București a dat un verdict favorabil companiei la 28 decembrie 2020, anulând decizia de impunere emisă de către Fisc.

Ne puteți urmări și pe Google News

Ulterior, în etapa recursului, la Curtea de Apel București, în dosarul cu numărul 7835/2/2021, magistrații Anca Laura Vilceanu, Adina Elvira Ghita și Raluca Ecaterina Toma au aprobat solicitarea firmei de anvelope de a sesiza Înalta Curte pentru rezolvarea problemei de drept enunțate în minuta de mai jos.

Soluția pronunțată de ÎCCJ în ședința de luni, 23 octombrie 2023

Luni, 23 octombrie 2023, ÎCCJ - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal, legal constituit, a pronunțat următoarea soluție:

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 7835/2/2021, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile și, în interpretarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare (forma în vigoare la data de 20 noiembrie 2018), în corelație cu art. 486 alin. (2) din Codul de procedură penală, stabilește că:

În ipoteza pronunţării unei soluţii de condamnare a inculpatului care achită integral pretenţiile părţii civile, în condiţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a admiterii unui acord de recunoaştere a vinovăţiei în condiţiile art. 478 şi următoarele din Codul de procedură penală, hotărârea penală are autoritate de lucru judecat asupra întinderii prejudiciului în faţa instanţei civile, nefiind incidente prevederile art. 486 alin. (2) din Codul de procedură penală.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

ÎCCJ

Decizia pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 octombrie 2023, de ÎCCJ

În cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro se aplică o sancţiune administrativă.