Din anul scolar 2007-2008, elevii sunt obligati sa poarte semne vestimentare distinctive.

Blazonul micii comunitati Numeroasele studii efectuate se contrazic asupra efectelor instituirii uniformei asupra cresterii disciplinei si a seriozitatii scolarilor. Cert este ca au existat unele beneficii. Spiritul de apartenenta la comunitate a crescut, ducand la strangerea relatiilor intre colegi, iar tinerea la distanta a celor care intrau fara permisiune in spatiul unitatii de invatamant s-a facut mult mai usor.

Studiile publicate arata ca un copil imbracat in uniforma ia activitatea scolara mai in serios. Exact cum tatal isi pune „hainele de serviciu” cand se duce la slujba, copilul, facand acelasi lucru, se va simti si el responsabilizat. Argumentul imposibil de ignorat al introducerii uniformei scolare este ca impiedica sau intarzie separarea copiilor in clase sociale.

Efectele psihologice pe care le sufera un copil dintr-o familie cu posibilitati financiare reduse, mereu cel mai prost imbracat intr-un mediu in care fiecare incearca sa straluceasca, deseori luat peste picior ca nu are haine de firma, pot fi multe, de la scaderea increderii in sine pana la retragerea din societate.

Uniforma nu trebuie privita ca o metoda de ingradire a personalitatii, ci ca un mod de exprimare a valorilor comune unui grup. De aceea, daca aspectul ei e stabilit de catre cei care o folosesc, scolarii, si doar aprobat de catre parinti si profesori, daca libertatea de a alege materialele, croielile si accesoriile - deci detaliile care personalizeaza - va fi cat mai mare, uniforma scolara este chiar o idee buna. (Elena Georgescu)

Cavoul personalitatii

George Carlin spunea despre uniforma: „Nici macar nu e o idee noua. Pe primele le-am vazut intr-un jurnal de stiri din anii ‘30. Din pacate, era greu de urmarit: naratorul vorbea germana”.

Ce-i uniforma? Imbracaminte la fel pentru oameni diferiti. E utila numai in cazul oamenilor a caror profesie sau calitate trebuie sa o ghicesti imediat, precum politistii sau ospatarii. Trebuie insa ca un copil de 9 ani sa poarte uniforma pentru a-ti da seama ca nu e director de banca, ci elev? Mai ales ca are toate sansele sa fie una adusa din China, care nu numai ca e imposibil de spalat si de calcat, dar care poate contine compusi chimici periculosi.

Exista cineva dintre cei ce au facut scoala inainte de 1989 caruia sa-i fi placut uniforma? Nu cred. Atunci de ce suntem ipocriti? Credem ca asa se vor rezolva problemele scolii romanesti, violenta, drogurile, nivelul slab al invatamantului? Nu. Copilul va simti in schimb ca exprimarea de sine ii e restransa - va incerca, probabil, sa contrabalanseze prin farduri, bijuterii sau excese de comportament -, si ca individualitatea sa nu e apreciata.

Apoi, fiecare se simte confortabil intr-un anume gen de haina si in anumite culori sau materiale. Ce chef de invatat trebuie sa aiba o fata blonda obligata sa se imbrace in rosu! In plus, ma scuzati, n-am incredere in dictatura estetica a majoritatii - fie ca-i compusa din profesori, parinti sau chiar elevi -, asa cum pe creatorii de moda autohtoni nu i-as lasa nici sa-mi impodobeasca bradul de Craciun. (Adrian Georgescu)

Cititi si comentati pe www.adriangeorgescu.ro.