Frica de noi înşine 

Cică atunci când casa de marcaj nu poate citi o etichetă, vânzătoarea tastează 666 şi problema se rezolvă. Iar dacă asculţi invers „Stairway to Heaven“, dracul ţi-a lăsat acolo un mesaj. Aţi văzut „Zeitgeist“? Acolo băieţii explică modurile subtile în care suntem minţiţi şi controlaţi. Vax. De-a lungul secolelor, busola, ochelarii sau internetul au fost uneltele diavolului ori ale guvernului masonic mondial. Acum e paşaportul biometric. Care e însă diferenţa dintre un act de identitate cu fotografie şi unul care conţine şi un cip cu măsurători fizice? Al doilea ajută la o identificare mai rapidă şi mai precisă, atât.

Dacă ni s-ar implanta un cip în corp, da, atunci am putea vorbi de violarea fiinţei umane, de încălcarea drepturilor sau de reducerea persoanei la o moleculă de date. Dar paşaportul e un simplu obiect, care spune rapid cine eşti şi dacă ai călcat cândva legea. Vrem să călătorim fără vize peste hotare, dar să nu ne asumăm regulile din acele spaţii. Noi lăsăm însă în casele noastre oameni despre care nu ştim nimic, apoi plecăm liniştiţi? Am fost deseori în Occident şi nimeni, niciodată – cu excepţia hotelurilor şi a aeroporturilor -, nu mi-a cerut paşaportul.

Am condus mii de kilometri şi nimeni nu m-a întrebat de permis. Şi chiar dacă s-ar fi întâmplat, de ce să mă tem? Doar n-am făcut nimic. Numai noi, românii, suntem în general obsedaţi de comploturi poliţieneşti şi considerăm legitimarea o formă a umilirii. Vorbim despre libertate? Iată forma cea mai deplină: să-ţi asumi propria identitate şi să nu-ţi fie teamă de ea. (Adrian Georgescu)

Fără măsură

Deşi vizibile, datele noastre fizice – amprente digitale sau ale retinei, distanţă interpupilară etc. – ţin totuşi de o oarecare intimitate, încălcată atunci când devin obiect de măsurătoare şi, mai ales, de stocare. Recoltarea datelor biometrice era o măsură rezervată până nu demult infractorilor, acum însă ordinea se inversează: eşti măsurat pentru a fi descurajat să încalci legea.
 
De multe ori, limitarea libertăţii individuale e ascunsă abil sub pretextul binelui comunităţii. Introducerea paşapoartelor biometrice este nocivă şi prin mesajul transmis: „Te controlez pentru că e spre binele tău şi al celor din jur“. Câţi paşi sunt însă de la „te controlez“ la „te stăpânesc“?

Astfel de mesaje, transmise regulat şi referindu-se la multe şi diverse segmente ale vieţii, îl fac pe om să creadă că viaţa sa este dependentă total de o putere exterioară şi superioară lui.
 
O astfel de persoană – denumită în psihologie ca având un „status al controlului extern“ – e fatalistă, uşor de manipulat, fiind înclinată să creadă că nu-şi poate influenţa propria viaţă.

Oamenii controlaţi au însă reacţii necontrolate, care pot fi ori de apatie, depersonalizare şi deteriorare a inteligenţei, ori de revoltă.
 
Celui căruia i se cere să se lase măsurat i se creează senzaţia anulării prezumţiei de nevinovăţie, fiind tratat precum o foaie albă de hârtie pe care, în numele unor principii vagi, poate fi scris orice. Mai grav este că, în acest caz, cel în cauză nu are şansa de a pune pe hârtie nici măcar o literă sau un punct. (Elena Georgescu)

Puteţi comenta pe www.adriangeorgescu.ro