Se poate pastra drumul drept in lumea de astazi sau minciuna este necesara?
Un curcubeu destramat
Adevarul si minciuna sunt cele doua fete ale aceleiasi monede. Nu pot exista separat, asa cum nu poate fi lumina fara intuneric. Un adevar este cu atat mai pretios cu cat minciunile care-l acopera sunt mai elaborate. In afara de asta, exista momente in care sunt atat de impletite si de suprapuse, ca nici nu merita sa le mai delimitezi. Este ca atunci cand un parinte ii spune copilului sau ca este cel mai frumos si mai destept din lume.
Nimeni nu poate stabili cat din aceasta afirmatie e certitudine si cat autoiluzionare. Prin urmare, doar grabiti si neatenti putem sustine ca minciuna este lipsita de valoare sau de importanta. Ne influenteaza si are putere asupra noastra in masura egala cu adevarul. Este bogata, elastica si permisiva, in timp ce adevarul se spune, in general, in cuvinte putine, este rece si clar. Tocmai de aceea si recurgem mult mai rar la el.
Te uiti in ochii unui om si te gandesti daca merita sau nu sa-i spui un adevar dur. Uneori evaluezi gresit, apoi te umpli de regret si de amaraciune pentru ca ai facut-o. Alteori, constati ca respectiva persoana pur si simplu nu poate face fata adevarului si din nou regreti ca nu ai mintit.
Si atunci, oare e necesar adevarul cu orice pret? De ce sa destrami curcubeul pe care acel om il priveste de atata vreme, care ii aduce bucurie, doar de dragul de a vedea lucrurile in adevarata lor lumina?(Elena Georgescu) Sinceritatea fata de sine
Daca adevarul este intalnirea cu tine insuti, minciuna e taxa pe care o platesti ca sa traiesti intre oameni. Se intampla sa ii spui iubitei ca-i sta bine o rochie care nu o prinde, sa inventezi o scuza pentru intarzierea la serviciu, sa refuzi politicos o invitatie, sa fii nevoit sa raspunzi convingator la intrebarea „Cat ai baut?”.
In filmul „Liar liar”, problema personajului interpretat de Jim Carrey nu este ca-si minte colegii si sefii, ci ca o face cu cei dragi si cu el insusi. Cu „minciunelele sociale” poti trai foarte bine, asa cum nu te deranjeaza gandul ca ai gandaci la subsol, cat timp ei nu urca pana in casa.
Adeseori insa, opusul adevarului, asa cum bine a spus John F. Kennedy, nu este minciuna, deliberat nascocita, ci mitul, persistent, persuasiv si nerealist. Cele mai mari si periculoase minciuni ni le spunem noua si au picioarele mai lungi decat ale oricarui fotomodel. Ca suntem multumiti, fericiti, buni, iubiti, ca mai bine nu se poate sau ca ne-am comportat corect intr-o oarecare situatie... Stim sa ne aparam de minciunile celorlalti, nu si de ale noastre. Singuri ne introducem spionul in casa.
„Adevarul va va elibera”, spune Apostolul Ioan. Intr-o lume in care iti cuceresti libertatea pe masura ce-ti achiti ratele la banca, sinceritatea fata de sine e singura garantie si cale posibila. (Adrian Georgescu)
Recomandările noastre
