În cârje pe catwalk

Ucraineanca Iryna Katsel crede în succesul ei. A îmbrăcat-o pe Loredana şi a creat pentru „O zi din viaţa lui N. Ceauşescu“.

„Nu ţin minte să mă fi gândit vreodată că din cauza problemei mele locomotorii nu voi putea avea o carieră de succes“, spune apăsat Iryna Katsel, un tânăr designer din noul val. Merge în cârje de mulţi ani (suferă de o atrofiere a sistemului muscular nervos şi osos) şi are două mari pasiuni: să facă haine şi să vorbească cu oamenii. A venit din Ucraina în România în urmă cu şapte ani, chiar dacă părinţii s-au opus, a creat haine pentru „O zi din viaţa lui N. Ceauşescu“, piesa regizată de Alexandru Tocilescu la Teatrul Mic, i-a vândut Loredanei Groza rochii croite de ea, iar acum lucrează la „haina luminii“ unisex. Şi-a dorit să fie medic, dar nu avea cum, aşa că a ales moda: „Cu ajutorul lui Dumnezeu sunt primită de oameni aşa cum sunt“. Se simte şi româncă, şi ucraineancă - pentru că are sânge de la ambele neamuri -, e plină de viaţă şi e hotărâtă să reuşească. „Tata spune mereu: «Duo pe Iryna la Polul Nord şi tot se descurc㻓, zâmbeşte tânăra blondă cu ochi căprui, a treia fiică dintr-o familie cu 13 copii. Despre Bucureşti, oraşul care a şocat-o în urmă cu şapte ani, spune că a început să-l accepte. „E gri, dar are unele locuri frumoase, care, în cazul meu, sunt legate în special de locurile în care am stat aici: Dacia, Kiseleff, Regie, Tei“, spune creatoarea. Nu-i place însă că oamenii din Capitală nu investesc timp în educarea copiilor ţigani. „Când vezi un copil ţigan că aruncă o hârtie pe jos, să-i zici «Nu e bine». E un efort, înseamnă timp, dar poate avea un efect pozitiv. Aici, din contră, unii oameni, foarte mulţi, preiau ei lucrurile negative“, spune Iryna. „Am plecat şi nu m-am mai întors“ Până pe la 15-16 ani, a fost croitoreasă de păpuşi: „Făceam un cerc din material, făceam o gaură cam pe la mijloc şi două găuri alături şi gata era rochia. Veneau toţi copiii la mine: fă- mi şi mie una!“, povesteşte Iryna cum a început dragostea de a face modă. După ce a terminat liceul de croitorie din Cernăuţi, unde a făcut rost şi de primele tipare de croitorie, de la o profesoară evreică, şi-a dorit să plece la studii afară. Visa la Kiev, dar nu i-au dat voie părinţii. „Într-o zi le-am spus că merg în România, în vizită la sora mea, care era la ASE. Am plecat şi nu m-am mai întors. M-a sunat tatăl meu, am avut o discuţie mai specială, dar au trebuit să se obişnuiască cu ideea. A fost încăpăţânarea mea să fac studii în străinătate, chiar dacă aveam probleme.“ „Haina purităţii“, proiect de master Liceul din Cernăuţi i-a fost de mare ajutor la Facultatea de Design, în Bucureşti: „Pentru mine nu era o problemă să creez ceva. Nu mai puneam pe hârtie ceva ce îmi imaginam, deja vedeam modelul în 3 D“. Astăzi, Iryna lucrează pe ultima sută de metri la proiectul de master, care s-ar putea concretiza într-o nouă colecţie sau chiar o piesă de teatru. „Va fi legat de haina purităţii, ca şi haină a omului, pe care a avut-o de la Dumnezeu până la căderea din Grădina Edenului“, explică designerul. „Haina purităţii“ pe care vrea s-o creeze Iryna e cea pe care oamenii o caută prin lume în speranţa că vor regăsi veşmântul cel dintâi. „Cu toţii tindem către acea haină, dar, până o vom găsi, ne înveşmântăm cu ce ne place. Nu de asta ne îmbrăcăm, ca să atragem atenţia, să stârnim ceva în ceilalţi, ca să fim acceptaţi, să fim plăcuţi?“ „Unii rămân gri, unii strălucesc“ Cât priveşte moda de pe plaiuri mioritice, „nu cred că vreau să spun cum e“, dar se bucură că oamenii se îndreaptă şi spre noii designeri. Vede moda românească şi pe cei care o poartă ca o amestecătură: „Sunt oameni care s-au agăţat de modă şi încearcă să devoreze tot ce se poate, că au de unde, şi oameni care nu au cu ce, n-au nici gust, nici nu-i interesează. Unii sunt gri, unii strălucesc“. Iryna se îmbracă de unde găseşte lucruri care-i plac, nu ţine cont de etichetă şi intră fără ruşine în secondhand. „Cred că sunt mulţi ca mine. Nu cred că avem foarte mulţi snobi între noi. Cel puţin aşa sper“, zâmbeşte tânăra. Despre cum se îmbracă bucureştencele nu-i place să vorbească la modul general, să eticheteze: „Au început să cumpere la maximum de la toate brandurile din afară, dar şi de la noi, tinerii designeri, care facem haine unicat. De la noi au început să se îmbrace şi cei mai fiţoşi“. CREAŢII „Omida“ şi „Office“ pentru Loredana Nu-i place să creeze lucruri comune, iar până acum au inspirat-o temele. Îşi vinde hainele prietenilor, dar au fost şi vedete care i-au cumpărat şi îmbrăcat creaţiile. Din prima colecţie, lucrarea de licenţă „La Lune“, în care a îmbrăcat în alb şi negru mireasa şi văduva spaţiale, două rochiţe au ajuns în garderoba artistei Loredana Groza. „Fiind pasionată de Paco Rabanne, André Courreges, designerii inovatori din anii ’60, m-am inspirat foarte mult din creaţiile lor. A fost un experiment, mai mult decât o colecţie. Dar a ieşit foarte bine“, spune Iryna. Cât timp a stat expusă la City Mall, într-un eveniment dedicat tinerilor designeri în 2006, colecţia Irynei i-a atras atenţia şi Loredanei Groza. „I-au plăcut foarte mult rochiile mele, foarte scurte, şi a cumpărat două: una neagră, «Office», alta albă, «Omida». Pe cea albă a îmbrăcat-o chiar la Revelionul din 2006“, spune Iryna.