Partidul Social Democrat, membru al coaliției de guvernământ din Germania, a înregistrat un puternic viraj spre stânga. Între SPD și aliații săi, CDU, s-a căscat o prăpastie, pe care Angela Merkel va încerca cu disperare să o acopere printr-o cascadorie politică.

Alegerile pentru conducerea Partidului Social Democrat (SPD) trebuia să fie o formalitate. Toată lumea se aștepta la o victorie en fanfare a perechii Olaf Scholz, ministru de Finanțe și vicecancelar, și Klara Geywitz. Originară din fosta RDG. Un tandem bărbat-femeie, privit de către „establishementul” partidului drept un garant al stabilității și continuității. Cvasi-totalitatea ministrilor și parlamentarilor SPD au sprijinit puternic perechea Scholz – Geywitz de-a lungul unei complicate și lungi proceduri.

Pentru prima dată, însă, șeful SPD nu a mai fost ales într-un conclav, cu ușile închise, ci prin votul (online sau prin curier) al celor 425.000 de membri de partid, iar acest lucru a răsturnat toate socotelile.

Spre surprinderea generală, câștigător cu o largă majoritate (53% 45% ) a fost celălalt cuplu finalist, format din Norbert Walter-Borjans, fost ministru de Finanțe al Renaniei de Nord-Westfalia, cel mai mare land german, și Saskia Esken, deputată în Bundestag, aparținând aripii de stânga a partidului. Cei care au înclinat decisiv balanța au fost membrii puternicei organizații de tineret a partidului, JUSOS.

Schijele bombei de la vârful SPD amenință să sfârtece guvernul Angelei Merkel (foto, alături de Olaf Scholz), în care social-democrații sunt parteneri. Aceasta, deoarece noii lideri se pronunță pentru o renegociere amplă a acordului de guvernare cu Uniunea Creștin Democrată (CDU) sau, în caz contrar, pentru ieșirea de la guvernare.

Saskia Esken a fost foarte fermă solicitând o creștere a cheltuielilor guvernamentale, în special pentru majorarea salariului minim și deblocarea de fonduri suplimentare pentru lupta împotriva schimbărilor climatice.

Or, președinta CDU, Annegret Kramp-Karrenbauer, a avertizat în mai multe rânduri că o renegociere a acordului de guvernare este exclusă.

Unde se va opri derapajul spre stânga al Germaniei?

Înfrângerea lui Scholz ridică mari semne de întrebare asupra rămânerii sale în fruntea Ministerului de Finanțe, dat fiind că pozițiile sale pro-austeritate, apropiate de ale cancelarei Merkel, sunt în contradicție flagrantă cu opiniile electoratului SPD. După înfrângere, Scholz a declarat că lucrul cel mai important pentru social-democrați este să rămână uniți și a promis sprijin pentru noua conducere.

Dar între noua conducere a SPD și CDU se cască acum o prăpastie uriașă. Creștin-democrați și aliații lor, social-creștinii bavarezi, sunt și așa exasperați de alunecarea spre stânga din ultimii ani a Angelei Merkel, materializată mai ales prin favorizarea imigrației în masă – cu efecte dezastruoase asupra securității cetățenilor și explozia costurilor sociale și prin „revoluția verde” - care prevede închiderea tuturor minelor și a centralelor nucleare (!), ceea ce a făcut ca prețul energiei să explodeze, ajungând al doilea din UE. Aceeași „înverzire” forțată a aruncat economia germană în recesiune, din cauza orientării industriei fanion de automobile spre vehicule electrice și hibrid, care nu au încă piețele de desfacere necesare.

Un nou derapaj spre stânga, la presiunea noii conduceri a SPD este așadar de negândit. Preferabile, afirmă mulți politicieni CDU, sunt alegerile anticipate. Ceea ce ar însemna sfârșitul politic al lui Merkel. Pe de altă parte, falia dintre cei doi membri ai Marii Coaliții de la Berlin este atât de mare, încât, pentru a o acoperi, cancelara ar trebui să execute un spagat politic imposibil.

Al treilea val poate fi devastator

Viitoarele alegeri generale la termen sunt programate în toamna lui 2021. Angela Merkel, foarte absentă de pe scena politică de mai multe luni, s-a declarat gata să își ducă mandatul până la capăt.

Social-democrații vor lua săptămâna aceasta o decizie privind rămânerea sau nu la guvernare.

SPD a cunoscut în ultimii ani o prăbușire dramatică, de la peste 30% în sondaje, la începutul lui 2017, la doar 15% astăzi. Deși ieșirea sa de la guvernare ar fi salutată de nucleul său dur de alegători, ea ar putea avea rezultate dezastruoase în ochii restului populației.

În ciuda tensiunilor din interiorul coaliției de guvernământ, majoritatea germanilor se pronunță pentru continuarea acesteia. Motivul este simplu: Germania, prima putere economică din UE, se teme de o nouă perioadă de instabilitate.

În acest moment, alegerile anticipate seamănă foarte bine cu o ruletă rusească, dată fiind ascensiunea spectaculoasă în ultimele alegeri regionale a dreptei naționaliste (AfD) și a stângii extreme (Verzii și Linke).

După criza socială, declanșată de imigrație, și criza economică, declanșată de „revoluția verde”, tot ce i-ar mai lipsi Germaniei este o criză politică.