Imigrația în masă amenință nu doar UE, ca bloc și alianță, ci înseși democrațiile europene și sistemul de civilizație occidental.

O analiză a lui Giulio Meotti pentru Gatestone Institute.

„Departe de a duce la fuziune, criza imigrației duce Europa la fisiune”, scria recent istoricul de la Stanford, Niall Ferguson. „Din ce în ce mai mult, cred că problema imigrației va fi văzută de istoricii viitori ca solventul fatal al UE”.

Săptămână după săptămână, predicția lui Ferguson se transformă în realitate.

Nu doar că Europa continuă să se fragmenteze pe măsură ce sentimentele anti-imigrație capătă tot mai mare putere politică, dar, ca urmare a crizei imigrației, frontiera internă liberă a UE, cel mai prețuit câștig de după Al Doilea Război Mondial, este calificată ca „în pericol” de guvernul italian, ca și de alte guverne, precum cel austriac.

Imigrația redefinește și contractul intra-UE.

Cehia, Ungaria, Polonia și Slovacia, așa-numitul „Grup Vișegrad” au făcut apel recent la apărarea frontierei UE. „Trebuie să avem o Europă capabilă să ne apere”, a spus și cancelarul austriac Sebastian Kurz, după ce a fost invitat să participe la o reuniune a Grupului Vișegrad.

După ce Italia a asistat la sosirea a 700.000 de imigranți pe țărmurile sale în ultimii cinci ani, noul guvern italian a abordat și el o linie politică dură. Ministrul de Interne italian, Matteo Salvini, a închis recent porturile țării sale pentru vasele imigranților.

În Germania, după ce cancelara s-a confruntat în chestiunea imigrației cu ministrul său de Interne, Horst Seehofer, politica privind imigrația ar putea duce la „sfârșitul mandatului lui Merkel”, după cum scria recent Der Spiegel.

„Noul guvern populist din Italia indică o schimbare majoră în statu-quo-ul european, dar nu în sensul în care majoritatea observatorilor se așteptau inițial”, comenta recent Walter Russel Mead în Wall Street Journal. „Coaliția de guvernământ a lăsat deoparte problemele zonei euro. În schimb, se întoarce spre un subiect unde ‘establishmentul’ european este mult mai vulnerabil: imigrația.”

Întregul consens politic european se fracturează sub impactul seismic al valului de imigranți. În Europa, imigrația a devenit o problemă politică „mai toxică decât oricând”, nota recent New York Times despre dezbaterile din sânul UE pe acest subiect.

Necazurile actuale ale Uniunii Europene par să își aibă originea într-o surzenie a elitelor politice, care refuză să țină seama de problemele pe care cetățenii lor le au din cauza imigrației în masă necontrolate.

În ultimii ani, imigrația masivă a creat probleme mari stabilității interne a Europei. Mai întâi, a fost un risc pentru securitate. Potrivit unui recent raport al Heritage Foundation:

„Din 2014, aproape o mie de persoane au fost rănite sau ucise în atacuri teroriste de solicitanți de azil sau refugiați. În ultimii patru ani, 16% din atentatele islamiste din Europa i-au avut ca protagoniști solicitanți de azil sau refugiați. ISIS are legături directe cu majoritatea atentatelor, cel mai adesea cu cele din Germania, iar sirienii sunt implicați mai frecvent decât orice altă naționalitate. Aproape trei sferturi dintre atentatori își pun în aplicare planurile după doi ani de ședere în Europa... Din ianuarie 2014, 44 de solicitanți de azil sau refugiați au fost implicați în 32 de atentate teroriste islamiste în Europa. Aceste atentate au provocat 814 răniți și 182 de morți.”

Există și un mare risc la adresa coexistenței etnice și religioase provocat de imigrație. Evreii francezi au ajuns victime ale unei forme de epurare etnică, potrivit unui manifest semnat, printre alții, de fostul președinte al Franței, Nicolas Sarkozy și de fostul prim-ministru Manuel Valls. „Zece la sută dintre cetățenii evrei din regiunea Paris au fost forțați recent să se mute, deoarece nu mai erau siguri în anumite zone”, scrie manifestul. „Asistăm la o epurare etnică tacită.”

Amenințarea cu care se confruntă Europa dacă refuză să-și controleze și să-și închidă frontierele este examinată de Stephen Smith, un expert în problemele Africii și admirat de Emmanuel Macron, în noua sa carte „The Rush to Europe: Young Africa on the Way to the Old Continent” („Goana spre Europa: Tânăra Africa în drum spre bătrânul continent”).

Astăzi, notează Smith, 510 milioane de europeni trăiesc în Uniunea Europeană, față în față cu 1,3 miliarde de africani. „În 4 de ani, 450 de milioane de europeni vor sta față în față cu circa 2,5 miliarde de africani, de cinci ori mai mulți”, prezice Smith. Dacă africanii urmează exemplul altor părți din lumea în dezvoltare, precum mexicanii în Statele Unite, „în treizeci de ani”, potrivit lui Smith, „Europa va număra între 150 și 200 de milioane de afro-europeni, față de 9 milioane astăzi”. Smith numește acest scenariu „Eurafrica”. Cel mai mare val de imigrație de după Al Doilea Război Mondial a devenit tot mai mult și o problemă urgentă a populației indigene a Europei, aflată în continuă îmbătrânire și scădere numerică.

Controversatul sistem de cote pentru imigranți a eșuat deja. De asemenea, guvernele europene nu pot nici deporta imigranți. În 2012, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat guvernul italian să plătească mii de euro pentru câteva zeci de imigranți pe care deportase în Libia.

Autoritățile italiene interceptaseră acești imigranți în Marea Mediterană în timp ce încercau să ajungă la Insula Lampedusa din Libia. Trei ani mai târziu, CEDO a condamnat din nou Italia pentru deportarea imigranților. CEDO a condamnat și Spania pentru decizia de a expulza un grup de 75-80 de imigranți in enclava Melilla. Apoi, CEDO a condamnat Ungaria pentru deținerea imigranților.

Europa nu poate opri, expulza, aresta și repatria imigranți. Ce doresc autoritățile de la Bruxelles? Să aducă pe toată lumea în Europa?

Andrew Michta, decan al Colegiului Internațional și de Studii de Securitate al Centrului European de Studii de Securitate Georges C. Marshall, scria recent că, sub asaltul imigrației în masă, democrațiile europene riscă propria „descompunere”. Nu vom asista doar la „fisiunea” unei Uniuni Europene, deja fragile, dar și la distrugerea întregii civilizații occidentale.