International
Imagini cu seifurile de aur de sub pământ ale Băncii Angliei. Este cel mai mare depozit din Europa
lingouri de aur. Sursa foto: Freepik
Din cuprinsul articolului
În adâncurile Londrei, dincolo de străzile aglomerate și clădirile istorice, se află seifurile subterane ale Băncii Angliei, locuri inaccesibile pentru public și încărcate de simbolism. Aceste camere blindate, protejate, adăpostesc tone de aur, unele dintre cele mai prețioase rezerve din lume, informează news.sky.com.
În adâncurile Londrei se află seifurile care păzesc aurul Băncii Angliei
Sky News a obținut un acces rar laseifurile de aur ale Băncii Angliei. Lui Ed Conway i s-a arătat unul dintre cele 12 seifuri uriașe care adăpostesc cel mai mare stoc de aur din lume, deținute în numele a numeroși proprietari.
Pe Linia Centrală, chiar înainte ca trenul să ajungă în stația Bank din Londra, călătorii pot observa ceva neașteptat. În loc să înainteze drept, tunelul se curbează brusc, creând un spațiu neobișnuit între vagoane și peron, mult mai generos decât în orice altă stație a rețelei.
Această curbură și golul respectiv au un motiv: tunelurile trebuie să un loc puțin cunoscut și foarte protejat din inima capitalei financiare, seifurile Băncii Angliei.
Ascunse adânc sub străzile Londrei, aceste seifuri formează aproape un oraș subteran. Aproximativ 40% din suprafața băncii se întinde sub pământ, iar în centrul acestei rețele subterane se află cel mai mare depozit de aur din Europa, păstrat cu strictețe pentru clienți din întreaga lume.
Aurul ascuns al Londrei: secretele seifurilor Băncii Angliei
Seiful Băncii Angliei adăpostește cantități de aur ce depășesc chiar și cele din Fort Knox, fiind second doar față de Rezerva Federală din New York. Recent, Sky News a primit pentru prima dată accesul rar și strict controlat în aceste seifuri, oferind o privire fără precedent asupra comorii britanice.
Măsurile de securitate sunt extrem de stricte. Accesul a implicat trecerea prin mai multe porți și uși din oțel, confiscarea telefoanelor și a banilor personali, închiderea camerelor de filmat și un acord clar de confidențialitate privind traseul parcurs prin labirintul de coridoare și seifuri. Dar răbdarea și restricțiile au fost răsplătite: odată ajunși în fața lingourilor de aur, impresia este copleșitoare.
Banca dispune de 12 seifuri, fiecare plin cu mii de lingouri
Filmările au avut loc în seiful 4, dar privirea se putea extinde asupra altor două compartimente, sugerând amploarea incredibilă a depozitului. În total, aurul aflat în seifurile Băncii depășește 5.000 de tone. Deși acest volum este cu aproximativ 1.000 de tone mai mic decât cel de la New York, seifurile londoneze reprezintă doar vârful aisbergului, Banca Angliei fiind doar unul dintre numeroasele mari depozite din capitală.
Această concentrare de aur reflectă rolul Londrei ca principal centru global pentru comerțul cu aur fizic. De-a lungul istoriei, orașul a rămas punctul central unde statele, companiile și investitorii tranzacționează metalul prețios în formă fizică.
Majoritatea tranzacțiilor nu implică deplasarea fizică a lingourilor. Fiecare bară standard, cântărind între 12 și 13 kilograme, este identificată printr-un cod de bare sau un număr de serie, iar atunci când este vândută sau cumpărată, doar titularul codului se schimbă, iar bara rămâne în seif. Totuși, uneori clienții solicită transportarea efectivă a aurului, iar atunci lucrurile devin cu adevărat spectaculoase.
Efectul Trump asupra pieței aurului
La începutul anului trecut, piața aurului a fost martora unui fenomen inedit. Pe măsură ce investitorii își exprimau temerile că Donald Trump ar putea introduce tarife vamale asupra metalelor prețioase și altor bunuri, prețul aurului la New York a înregistrat o creștere semnificativă, depășind aproape brusc echivalența sa obișnuită cu prețul londonez. Această diferență a creat o oportunitate rapidă pentru cei care dispuneau de resursele necesare pentru a transporta aurul fizic din Londra către Statele Unite.
Astfel, investitorii s-au grăbit să retragă lingouri de aur din seifurile londoneze, transportându-le cu avionul prin Elveția, unde aurul a fost refabricat pentru a se potrivi standardelor newyorkeze.
Deși ideea transportului de aur la nivel global poate părea surprinzătoare, practica este, în realitate, destul de obișnuită: chiar și în perioade normale, multe zboruri de pe aeroportul Heathrow din Londra transportă lingouri în cală, câte unul sau două pe avion, reflectând modul discret, dar eficient, în care funcționează piața aurului.
În timpul acelei avalanșe de cerere, Banca s-a confruntat cu dificultăți serioase în satisfacerea solicitărilor urgente. Capacitatea logistică era limitată, existând doar o singură poartă pentru livrările de lingouri, iar manipularea unor cantități atât de mari a reprezentat o provocare majoră.
În lunile care au urmat, prețurile s-au stabilizat, iar aurul a început să revină în seifurile instituției financiare. Deținerile, deși ușor mai reduse față de începutul anului trecut, au început din nou să crească, reflectând adaptarea pieței la fluctuațiile generate de speculații și tarife.
Aurul, refugiu de valoare în vremuri de incertitudine
Din cele câteva sute de tone de aur păstrate în seifurile londoneze, doar puțin peste 300 de tone aparțin efectiv Marii Britanii. În trecut, rezervele țării erau mult mai substanțiale, însă, la sfârșitul anilor 1990, decizia controversată a lui Gordon Brown de a vinde mai mult de jumătate din aurul britanic a schimbat radical situația.
La acel moment, prețul unei uncii de aur era de aproximativ 275 de dolari; astăzi, valoarea a urcat aproape la 5.000 de dolari (3.714 lire sterline). Analizele recente sugerează că vânzarea aurului în schimbul de obligațiuni a generat o pierdere teoretică de aproximativ 47 de miliarde de dolari, iar cifra ar fi probabil mult mai mare dacă ar fi calculată la prețurile actuale.
Andrew Bailey, guvernatorul Băncii Angliei, a explicat că la momentul respectiv s-a purtat o dezbatere despre utilitatea păstrării rezervei de aur. „Discuția lui Gordon Brown s-a concentrat în mare parte pe faptul că aurul stătea pur și simplu într-un seif și că, din perspectiva utilizabilității, nu aducea un beneficiu imediat”, a declarat Bailey.
El a subliniat că contextul s-a schimbat, iar evenimentele recente, inclusiv creșterea prețului aurului, i-au reconfirmat importanța și rolul Londrei pe piața globală a acestui metal prețios. Aurul rămâne un instrument recunoscut de protecție împotriva incertitudinii internaționale. „În momente de instabilitate globală, aurul, alături de activele în dolari, este văzut ca un refugiu sigur”, a adăugat guvernatorul.
