Iată cum boala nu ţine cont de nimeni şi de nimic! Nu te întreabă dacă eşti pregătit, ea doar loveşte indiferent cine eşti. Este şi cazul lui Ilie Micolov, unul dintre cei mai îndrăgiţi artişti ai anilor comunismului. Dacă pe vremuri însufleţea publicul cu melodiile sale, acum, artistul a plecat lăsând în urmă multă tristeţe...

Cine nu ştie melodia Dragoste la prima vedere? Cine nu a ferdonat-o de atunci....şi până azi? Cine nu a trăit măcar o dată povestea cântecului atât de îndrăgit? Cu siguranţă suntem mulţi...

Într.un interviu pentru libertatea, Ilie Milcov vorbea de temeri, de ce-l poate aştepta, de frica de a nu mai vedea soarele, dar mai vorbea şi despre doruri...

Am înţeles că nu mai puteţi să mergeţi… Este adevărat? Şi dacă da, de ce?

Am fost internat şi la Cluj, şi la Bucureşti, se pare că problemele vin după anii de sport – am fost jucător profesionist de hochei timp de şapte ani – şi din cauza staturii mele. Am avut şi 170 de kilograme, sunt puţin mai slab acum…

Vă este frică de faptul că, într-o zi, n-o să mai puteţi ieşi deloc din casă?

Nu mi-e frică că n-o să mai ies din casă, că n-o să mai pot merge… Mi-e frică de ziua în care nu voi mai vedea soarele! Bine că nu ştim când vine ziua aia… E trist, pentru că am rărit puţinele bucurii pe care le mai aveam, să mă plimb în natură, pe Litoral… Mi-e dor să stau în «hotelul» meu, o rulotă luată la mâna a doua, dar frumoasă foc…

Familia dumneavoastră a rămas în Germania?

Da, fata mea are 27 de ani, locuieşte cu soţia mea în Germania, lângă München. Iar cu soţia vorbesc des. De văzut, ne vedem mai rar. Lucrează mult şi mai are câţiva ani până la pensie. Vine o vreme când nu mai contează ce vezi, ci ce simţi…

Aţi fost un sportiv eminent, motociclist, inginer de sunet, artist faimos… De ce n-aţi strâns avere?

Sufleteşte sunt foarte bogat şi mulţumit. Financiar, am avut ani deosebiţi, în care îmi permiteam orice. Chiar orice! Acum… Mă mulţumesc şi cu cinci leuţi, să-mi iau un corn şi câteva felii de parizer… Asta este, important este să ai prieteni adevăraţi, să ai cu cine schimba o vorbă. Ştiţi ce înseamnă să ai o viaţă frumoasă? Să te înfrupţi dintr- o friptură cu sos bun, să bei un pahar cu vin de casă şi să ai timp de un somn pe cinste…

Aţi fost spaima tuturor artiştilor căci, pe vremuri, plecaţi în turnee cu puşca de vânătoare în bagaje şi orice exces vânătoresc se lăsa cu declaraţii la miliţie. Aţi mai fost la vânătoare?

Mi-e imposibil să merg mult. Însă de puşcă nu mă despart. În vremurile acelea, eram singurul care nu dormeam dintre toţi artiştii, în autobuzul cu care călătoream în turnee. Vânam la lumina farurilor. Nu glumesc, când trăgeam, săreau toţi colegii, speriaţi, somnoroşi… Ce vremuri frumoase…care iată s-au dus cu el deodată.