Iancu de la Timişoara folosea administratori "de paie"

Iancu de la Timişoara folosea administratori "de paie"

"Săgeţile" afaceristului au plecat din ţară imediat după începerea urmăririi penale. Martorii susţin că s-au semnat facturi în "alb" şi că toate cele şapte firme erau controlate de fraţii Iancu.

Condamnat de Tribunalul Bucureşti la zece ani de închisoare, Marian Iancu respinge orice acuzaţie, susţinând că acestă decizie este o "eroare judiciară". "Nu este vorba de niciun dosar Rafo. Personal, nu sunt implicat în niciun dosar legat de acea rafinărie! Este vorba de un dosar care priveşte mai multe firme, printre care şi una din grupul VGB. În dreptul celorlalte firme s-au stabilit prejudicii, dar în mod eronat, pe lângă proprietarii acelor firme m-au acuzat pe mine şi fratele meu ca fiind acţionari. Lucru cu totul şi cu totul neadevărat. Firmele la care am făcut referire nu sunt de tip-fantomă, iar acţionarii există şi sunt cetăţeni români, parte în dosar", a explicat Iancu pe site-ul clubului. Facturi în alb Procurorii şi martorii audiaţi în acest dosar au susţinut altceva. Astfel, ei arată că un alt condamnat la nouă ani de închisoare, Constantin Mărgărit, "venea însoţit de diverse persoane, aducând cu el facturile acestor societăţi comerciale (societăţi fantomă) semnate şi ştampilate în alb şi i-a determinat să le completeze în sensul că, aceste societăţi comerciale efectuau livrările de produse petroliere", se arată în rechizitoriul procurorilor. Racolarea săracilor Cele şapte societăţi care au acţionat ca un paravan pentru VGB Impex "au avut ca punct de identificare sediul SC VGB IMPEX SRL Bucureşti, unde, de altfel, şi-au şi desfăşurat activitatea", mai arată anchetatorii. Potrivit rechizitoriului, Marian Iancu, fratele său Octavian (condamnat la nouă ani de închisoare) şi Constantin Mărgărit au racolat mai multe persoane, cetăţeni români sau străini, indivizi "cu o condiţie materială modestă ("săgeţi") care să emită către SC VGB IMPEX SRL facturi fiscale care să ateste în mod nereal livrarea de produse petroliere". Martor sub acoperire În urmă cu şase ani, Iancu susţinea acelaşi lucru ca şi azi: firmele nu-i aparţin, nu-i cunoaşte pe administratori, nu are datorii la stat. La data respectivă l-au contrazis 13 martori, foşti angajaţi ai săi. Un martor sub acoperire a declarat că Mărgărit a determinat o cunoştinţă să semneze mai multe facturi false. Direcţia de Poliţie Transporturi nu a descoperit transporturi pe calea ferată a sute de tone de combustibil, aşa cum declară Iancu. Inginerie financiară La nivelul anului 2000, la o cifră de afaceri de aproximativ 800 miliarde lei, VGB "a reuşit" să plătească bugetului de stat un impozit de 266 milioane lei. Basaran Kadri Mazhar, condamnat la şapte ani de închisoare a plecat din ţară în 2004. Elenkalan Hayrettin, condamnat la aceeaşi pedeapsă, a plecat din ţară în acelaşi an. Marius Turică a plecat din ţară în 2003 şi a primit tot şapte ani, iar Gheorghiţă Iancu a ajuns în Canada în 2002. Luni a fost condamnat şi el la şapte ani. Decizia Tribunalului nu este definitivă. 1.356 miliarde de lei vechi este prejudiciul adus statului de firmele lui Iancu în anii 2000 DOSAR Judecat alături de Iancu, Ovidiu Tender a fost apărat de Ponta Marian Alexandru Iancu mai are un dosar costisitor pe rolul Tribunalului Bucureşti. Este vorba de celebrul caz RAFO, în care este judecat alături de alt personaj controversat, colegul de afaceri Ovidiu Tender,cei doi fiind judecaţi pentru delapidare. Dosarul a început în 2006 şi după aproape doi ani a era cât pe ce să fie restituit procurorilor. Curtea de Apel Bucureşti a menţinut dosarul pe rolul Tribunalului. "Tun" de 33 milioane de euro Prejudiciul adus de cei doi afacerişti societăţii Carom SA este de 33 de milioane de euro. În acest moment, dosarul se tot amână pe diferite motive. La început, cei trimişi în judecată nu aveau avocaţi. Ulterior, inculpaţii au început să lipsească de la şedinţele de judecată. "Lipsa dosarului de fond" a fost un alt motiv pentru trei luni de amânare. Cauza a fost apoi suspendată şi trimisă la Curtea Constituţională. S-a întors după şapte luni, apoi s-a amânat din nou, pe motiv că s-au schimbat apărătorii. Următorul termen a fost stabilit pentru 19 ianuarie, anul viitor. La un moment dat, în acest dosar a intrat, ca avocat pentru Ovidiu Tender, actualul lider PSD, Victor Ponta. În timp ce se zbătea să-l scoată pe Tender din arest, Ponta ar fi folosit mijloace "neortodoxe", potrivit unei note a Inspecţiei Judiciare a CSM. Inspectorii Consiliului au stabilit că, în iulie 2006, avocaţii lui Tender - Gheorghiţă Mateuţ şi Victor Ponta-au încercat să împiedice judecarea în termenul legal de 30 de zile a cererii Parchetului de prelungire a arestării preventive a lui Tender. "Apărătorii inculpatului au recurs la toate căile posibile, fără a ţine cont că, prin comportamentul lor, eludează legea, instigă la nerespectarea legii şi la încălcarea oricăror norme de deontologie profesională", se arată în nota Inspecţiei. CSM a sesizat Baroul Bucureşti, însă acţiunile celor doi au rămas fără urmări. Citiţi şi:

  • Iancu de la Timişoara, un deceniu de puşcărie
  • Condamnat la zece ani de închisoare în dosarul Rafo, Marian Iancu vinde FC Timişoara
  • FC Timişoara are datorii de peste şapte milioane de euro!

Ne puteți urmări și pe Google News