Fără îndoială, Ridley Scott este un regizor de talie, un regizor mare, însă nu unul din gama titanilor Bunuel, Fellini, Forman, Gilliam, Antonioni, Bertolucci, Tarkovski, Kieślowski, Haneke sau de acum consacratul Andrey Zvyagintsev, autorul Leviathanului. Ridley scott produce şi regizează filme spectaculoase, cu priză la public, iar aceste filme au nevoie nu doar de un plot bun, cît mai ales de un afiş care să vîndă.

Despre familia Gucci s-au scris tomuri întregi, volume memorialistice sau romane, aşa că un film despre această celebră casă fondată în anul 1921 de către Guccio Gucci era singura piesă lipsă din puzzle. Nu o să fac referire la modul în care au fost gîndite scenariul şi construcţia narativă pentru că premisele unui succes din acest punct de vedere existau apriori.

Nici despre calitatea imaginii pentru că nici aici nu găseşti fisuri, ele redînd cu fidelitate ceea ce a reprezentat şi reprezintă încă Gucci, anume luxul şi extravaganţa inaccesibile chiar şi clasei de mijloc, atîta cîtă mai este ea. Voi face cîteva observaţii legate de distribuţie, în special de personajul principal, cel în jurul căruia gravitează întreaga intrigă.

Ei bine, am înţeles de ce peste actori mari sau foarte mari ca Al Pacino sau Jeremy Irons, pe lîngă actori foarte înzestraţi care au confirmat în alte producţii aşa cum sînt Jared Leto sau Adam Driver vii şi pui pe cineva ca Lady Gaga. Nu e ca şi cum ai aşeza peste un Sacher Torte boabe de goji, deşi e cam acelaşi lucru diferanţa făcînd-o rezultatul.

Răspunsul este simplu: fiindcă Lady Gaga pe ecran vinde! Boabele de goji peste tortu Sacher,niciodată. Această doamnă de mare succes prin apariţiile ei flamboiante şi muzica ei de consum are acelaşi talent actoricesc pe care îl avea Ioana Drăgan, soţia regizorului celebrii serii BD, Mircea Drăgan.

Dacă doamna Drăgan dădea orice replică ca şi cum anunţa venirea sau plecarea trenurilor din Gara de Nord, Lady Gaga nu face altceva decît să-şi vîndă bustul şi să se screamă pentru a fi credibilă în orice fotogramă apare. Este plată, insipidă şi inodoră. De ce nu Jessica Biehl? Sau Claire Forlani, Olivia Wilde, Marion Cotillard etc.?

Pentru că toate aceste actriţe aşezate pe acelaşi afiş nu vor umple sălile de cinema pe cît o face Lady Gaga ca vînzătoare de parfumuri contrafăcute în piaţa Obor. Este un compromis făcut în numele a ceea ce în ultimii 80 de ani a produs efecte dramatice în comportamentul şi stilul de viaţă al sapienşilor: marketingul!

Mi-l amintesc pe marele Zefirelli în studioul lui Florin Călinescu.

-Nu am înţeles de ce i-aţi dat rolul principal în Hamlet lui Mel Gibson, spune Călinescu nedumerit.

Zefirelli ia o pauză de vreo 10 – 15 secunde, timp în care zîmbeşte, apoi răspunde cu un zîmbet şi mai larg.

-Fiindcă pe afiş trebuia să fie cineva care să şi vîndă filmul ăsta.