Începi cu dreptul săptămâna la serviciu, sau unde lucrezi, fără să te laşi deranjat de bruiajul negativ al celor din jur. Trebuie să desparţi mistificările, minciunile, de realitate, adevăr!

 

Pe 4 aprile s-au născut Anthony Perkins, Andrei Tarkovsky, Tristan Tzara, Ştefan Tăpălagă.

 

În calendarul creștin ortodox sunt Sfinții: Iosif imnograful, Gheorghe din Maleon și Zosima.

 

Până pe 11 aprilie nimic de semnalat în „Kalendarul” de la daci, poporul cel vechi şi harnic.

 

Demult de tot, din timpul dacilor, când s-a stabilit calendarul, omul lucra pentru el şi familia lui. Satele erau bine întărite şi apărate de obşte, iar cine muncea, avea! Undeva exista şi statul dac, cu cetatea măreaţă în care trona regele-lup, dar departe şi fără o legătură directă şi permanentă - doar în vremi de restrişte, de năvăliri, foamete, războaie, foc, cutremure şi inundaţii se auzeau buciumele şi treceau ca fulgerul călăreţii regelui, solii nenorocirii - sau, solii veseliei, când erau motive de bucurie şi petrecere, sărbătorile lupilor, care, mereu, durau trei zile!

 

Mai târziu, când au venit străinii: romanii, goţii, gepizii, slavii, cumanii, ungurii, turcii, grecii fanarioţi - au iobăgit pe ţăran, pe păstor - pe omul pământului şi l-au furat cât au putut. Sigur că acest aspect este discutabil, istoric vorbind, dar vă întreb, istoria de acum o mie de ani, de exemplu, cine a scris-o, ţăranul, sau cel care îl fura?

 

Vedeţi, dragi lupi, padawni şi hobbiţi, modelul istoric de succes este al conducătorului, al învingătorului! Cu orice preţ - Alexandru cel Mare, Constantin cel Mare, Napoleon, Ştefan cel Mare - au fost doar nişte criminali, unii în serie - iar titulatura, prefixul, coada, aka, de "...cel Mare" a fost acordat ca să se deosebească de criminalii cu numai unul, două omoruri!

 

Dar nu de asta voiam să vă amintesc, ci de marele regizor rus Andrei Arsenievici Tarkovsky. Un adevărat, un mare Berbec!

 

Andrei Tarkovsky! Câte amintiri din tinereţe! I-am văzut toate filmele iar “Stalker”, poate, de douăzeci de ori. Acum vreo doi ani am văzut un film rusesc, “Tigrul alb”, și apoi filmul cu un Oscar al lui Nikita Mihalkov, ”Burn by the Sun” care amintesc ceva din atmosfera filmelor vechi, filmele excepționale, sovietice, ruseşti. Amintesc, dar decât nimic! Filme eroice...

Mircea Eliade îmi spunea acum, dar cât timp a trecut, că pe lângă nevoia de sacru, omul are nevoie de eroism. De ceva care să-l scotă în evidență, ceva eroic, ceva deosebit, o faptă care face parte din instinctul de conservare. Al sufletului. Doctorii de trei corpuri au dreptate. Muzica este ceea ce unește și poate vindeca cele trei corpuri: material, energetic, spiritual. În ultimul timp s-a lansat un nou gen de muzică, cam de câțiva ani. Nepracticat în România, sau eu nu am auzit încă. Poate, dar nu este sigur, face parte din fabulosul fenomen ”New Age” cel care vrea să aducă o mie de ani pace, Marea Zodie a Vărsătorului. La început a fost sountrackul unui film, sau muzica unui joc. Apoi au apărut mixuri de ore întregi. Epic Dramatic Heroic Legendary Emotional Massive Intense Mix Music. Epic Music.

Vdeți, dragii mei trăim într-o lume duală, corpuscul-undă. Materie și vibrație. Un radio care îmi este tare trag, ”Trinitas” a întuit bine: ”un radio pe frecvența sufletului”. Fiecare suflet are, însă, frecvența lui! Bun, deja am spus cam mult, ceea ce doresc să vă împărtășesc este că armoniile purtătoare din Epic Music sunt energizante și motivante. Ascultați, la o intensitate potrivită și o să-mi dați dreptate!

Interesul meu pentru relațiile dintre muzică și matematică/fizică a început de la o vârstă fragedă. Mama mea cânta la pian pentru mine când aveam vreo cinci ani și încă îmi amintesc clar. Îmi amintesc că mama avea un diapazon, iar de el era legată o hârtiuță, pe care era scris ”Do Major 440 Hz”, frecvența diapazonului. Acea imagine trebuie să mi se fi gravat în minte – prima mea privire asupra rolului pe care numerele îl joacă în muzică. În timp ce pianul a dispărut și mama nu mai este cu noi, diapazonul a supraviețuit; deși foarte vechi, arată ca nou, încă vibrează fidel la 440 de cicluri pe secundă. Este în cutia clarinetului.

Dar nu este suficient doar să studiezi muzica: trebuie să simți muzica. Mi-am început călătoria muzicală cântând la pianul mamei. Era prea complex pentru mine și nimeni nu m-a învățat să cânt, așa că am luat clarinetul. Acest instrument a fost instrumentul de suflat preferat al lui Mozart și el a scris pentru el – sau mai degrabă pentru prietenul său, clarinetistul Anton Stadler – unele dintre cele mai sublime muzici ale sale. Clarinetul are caracteristica neobișnuită că, atunci când deschideți orificiul pentru degetul mare de pe spatele instrumentului, sunetul crește nu cu o octavă, ca la majoritatea instrumentelor de suflat, ci cu o doisprezecime - o octavă și o cincime. Acest lucru m-a intrigat foarte mult și m-a făcut să mă opresc în acustica instrumentelor de suflat. Auziți-le, dar nu le puteți vedea!

Muzica și matematica au fost întotdeauna strâns împletite. Oricine a cântat vreodată la un instrument muzical este conștient de prezența matematicii pe fiecare pagină a partiturii – de la tempo care stabilește ritmul unei piese, până la numărul metronomului care determină viteza cu care piesa trebuie cântată; și, desigur, însuși actul de a cânta muzică ne cere să numărăm 1, 2, 3... și să aranjam aceste numere în grupuri, numite bare, sau măsuri. Așa că nu este o surpriză că matematica a avut o influență semnificativă asupra muzicii. Mult mai puțin cunoscut este faptul că influența se extinde în ambele sensuri.

Filosoful grec Pitagora, activ în secolul al VI-lea înainte de Hristos, ar fi putut fi primul care a descoperit o relație cantitativă între muzică și matematică. Experimentând pe instrumente cu corzi întinse, el a descoperit că scurtarea lungimii efective a unei coarde la jumătate din lungimea inițială crește înălțimea sunetului său cu un interval agreabil, o octavă. Alte rapoarte ale lungimii coardelor produc intervale mai mici: 2:3 corespunde intervalului muzical al unei quinte (așa numită deoarece este nota a cincea în sus pe scară față de nota de bază); 3:4 corespundea unui al patrulea; și așa mai departe. Pitagora a mai descoperit că înmulțirea a două rapoarte echivalează cu adunarea intervalelor lor: (2:3) x (3:4) = 1:2, deci o cincime plus o patra sunt egale cu o octavă. Făcând acest lucru, el a descoperit, fără să știe, prima lege logaritmică din istorie.

Octavele, a cincea și a patra, au produs combinații plăcute de tonuri sau consoane, în timp ce rapoarte mai complicate, cum ar fi 9:8 sau 15:16, au dus la disonanțe. Această revelație a făcut o impresie profundă asupra pitagoreenilor, determinându-le să creadă că totul în Univers – de la legile armoniei muzicale la mișcarea Soarelui, a Lunii și a celor cinci planete – era guvernat de rapoarte simple ale numerelor întregi. Numărul guvernează Universul era motto-ul lui Pitagora. Acest enunț va domina gândirea științifică în următoarele două milenii.

În tradiția greacă, muzica avea un statut egal cu aritmetica, geometria și sferica (astrologia), care cuprindeau împreună quadrivium , curriculumul de bază a patru discipline pe care o persoană învățată trebuia să le stăpânească. Ar trebui să remarcăm, totuși, că cuvântul „aritmetică” avea un sens diferit pentru pitagoreeni decât îl are astăzi: însemna teoria numerelor, studiul proprietăților numerelor întregi, mai degrabă decât abilitățile practice necesare pentru a calcula cu numere. De asemenea, pitagoreenii considerau componenta muzicală a quadriviumului ca referindu-se la teoria muzicii – studiul armoniei – mai degrabă decât practica de a cânta muzica. Acest lucru era tipic pentru atitudinea distante a pitagoreenilor față de toate lucrurile practice. Universul lor era un univers perfect, guvernat de noțiuni de frumusețe, simetrie și armonie, dar îndepărtat de considerentele banale. Poate că ar fi fost unul dintre motivele pentru care și-au ținut secrete toate discuțiile, temându-se că vor fi ridiculizate de concetățenii lor, marea majoritate, ”prostimea” care trebuia să se chinuiască zilnic pentru a-și câștiga existența și fără niciun gram de educație.

Deși nicio scriere pitagoreică nu a supraviețuit – dacă au lăsat vreuna (tot ce știm despre ele provine de la scriitori, mult mai târziu) – moștenirea pitagoreică a durat cu mult peste 2.000 de ani. Numerele regulile Universului a devenit un motto pentru generații de oameni de știință și filozofi, care au căutat să explice misterele cosmosului pe baza unor rapoarte muzicale sau a unor figuri geometrice simple și elegante. Planetele, de exemplu, trebuiau să se miște în jurul Pământului pe orbite circulare perfecte; pentru greci era de neconceput ca orice altă formă decât cercul perfect simetric să poată domni. Totul făcea parte din marea lor viziune asupra unui Univers guvernat de frumusețe și armonie – muzica lor universală, sau muzica sferelor.

Printre ultimii pitagoreici a fost eminentul astronom și astrolog german Johannes Kepler (1571-1630), considerat unul dintre parintii astronomiei moderne. În același timp, un mistic devotat și un credincios înfocat în sistemul heliocentric al lui Copernic, Kepler și-a petrecut mai mult de jumătate din viață încercând să deducă legile mișcării planetare din cele ale armoniei muzicale, conform legilor astrologiei antice. El credea că fiecare planetă, în mișcarea ei în jurul Soarelui, redă o melodie pe care urechile noastre nu o pot auzi, fiind sub intervalul de frecvențe audibile (să nu mai vorbim că a fost produsă în vidul spațiului, unde sunetul nu se poate propaga) . El a atribuit fiecărei planete chiar o melodie cerească și a notat-o ​​cu note muzicale – reînviând celebra musica universalis. Abia după decenii de mers pe această cale oarbă, Kepler a abandonat în cele din urmă orbitele circulare grecești și le-a înlocuit cu elipse.

La o jumătate de secol după Kepler, Isaac Newton și-a formulat legea universală a gravitației, oferind astfel o explicație rațională, matematică pentru orbitele planetare și adăugând parabola și hiperbola la posibilele orbite ale corpurilor cerești. Dar și el era obsedat de raporturile muzicale, creând o „scara palindromică” în care intervalele erau aceleași indiferent dacă urcai sau coborai: 9:8, 16:15, 10:9, 9:8, 10:9, 16 :15, 9:8. El a comparat-o cu cele șapte culori ale spectrului.

Calculul diferențial și integral nou inventat, dezvoltat independent de Newton și GW Leibniz în deceniul 1666-1676, a făcut în sfârșit posibilă punerea relațiilor dintre rapoartele numerice și armonia muzicală pe o bază matematică fermă. Una dintre problemele remarcabile pe care calculul a fost capabil să le rezolve a fost să găsească forma exactă a unei coarde care vibra și natura sunetului pe care îl produce. A fost suma multor – poate infinit de multe – unde sinusoidale sau tonuri pure, fiecare cu frecvența și amplitudinea sa? Sau a fost o combinație de unde care se propagă înainte și înapoi de-a lungul lungimii șirului? În ceea ce a devenit cunoscut sub numele de „Marea Dezbatere a Coardelor”, patru dintre cei mai importanți matematicieni ai Europei – Daniel Bernoulli, Leonhard Euler, Jean le Rond D'Alembert și Joseph Louis Lagrange – au discutat cu pasiune asupra acestei probleme.

Dar soluția definitivă a problemei șirurilor a trebuit să aștepte încă o jumătate de secol, când eminentul fizician matematician francez Jean Baptiste Joseph Fourier (1768-1830) a arătat că fiecare funcție periodică, supusă anumitor restricții, poate fi scrisă ca o sumă infinită de unde sinusoidale pure, ale căror frecvențe sunt multipli integrali ai frecvenței fundamentale, cea mai joasă a funcției. Aceste unde sinusoidale individuale sunt cunoscute sub denumirea de harmonice sau armonice ; sunt elementele de bază ale oricărui sunet și dau fiecărui sunet culoarea caracteristică a tonului sau timbrul - calitatea care a distins sunetul pianului de cel al clarinetului, chiar și atunci când cântă aceeași notă.

Pe măsură ce interesele mele muzicale s-au extins, m-am aventurat treptat dincolo de perioada baroc-clasic-romantică (aproximativ 1600-1900) și m-am îndreptat către muzica modernă. În anii 1960 ai adolescenței mele încă se vorbea mult despre Arnold Schoenberg și muzica sa atonală sau în serie . El a conceput atonalitatea la începutul anilor 1900, convins că ar trebui să înlocuiască o piatră de temelie sacră a muzicii clasice: principiul tonalității. Tonalitatea presupunea ca o piesă muzicală să se concentreze în jurul unei anumite tonuri, numită tonic, cum ar fi Do major sau Sol minor. Desigur, pe măsură ce piesa s-a dezvoltat, s-ar putea îndepărta de la cheia desemnată la cheile aferente sau chiar la distanță, dar în cele din urmă s-ar întoarce la cheia sa de acasă, tonic. Cheia a servit astfel ca un cadru muzical de referință, în care fiecare notă avea o relație specifică cu tonica; de exemplu, în tonul Do major, nota Si (o cincime deasupra Do) era nota „dominantă”, în timp ce nota La de sub Do era „subdominantă”.

Dar în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, compozitorii au început treptat să se abată de la respectarea strictă a principiului tonalității, făcând dificilă percepția unde se afla muzica în raport cu tonica. Schoenberg, crezând că tonalitatea și-a urmat cursul, era hotărât să o înlocuiască cu seria sau rândul de tonuri.  Într-o serie, fiecare dintre cele 12 note ale scării cromatice de semitonuri apare exact o dată; o notă putea fi repetată numai după ce seria fusese terminată. Acest lucru i-a oferit unui compozitor un număr uluitor de combinații din care să aleagă: 1 x 2 x 3 x … x 12 = 479.001.600, pentru a fi exact (fără a număra deplasările pe octave, ceea ce a permis Schoenberg). În muzica în serie, democrația completă a domnit: nicio notă nu a avut vreun statut preferat față de celelalte. Fiecare notă era legată doar de predecesoarea sa imediată din serie; dispăruseseră rolurile pe care diferitele note le jucaseră în raport cu tonica. În inima lui era un sistem matematic, iar Schoenberg era hotărât să-l impună muzicii.

În calitate de inginer mare amator de matematici speciale și Prieten al Muzicii văd o similitudine izbitoare între muzica în serie a lui Schoenberg și teoria generală a relativității a lui Albert Einstein, ca și cum o edificare paralelă a structurilor canonice ale muzicii și fizicii s-ar întâmpla simultan. În anul 1905, Einstein a dat eterului lovitura de grație: nu există eter, nici măcar un singur cadru universal de referință în repaus absolut; mai degrabă, fiecare observator are propriul său sistem de referință, legat doar de sistemul său vecin infinit de apropiat în spațiu-timp. Nu se poate să nu remarcă asemănarea cu muzica atonală a lui Schoenberg, în care fiecare notă este legată doar de predecesoarea sa imediată din serie. Ai putea să-i spui muzică relativistă .

Schoenberg și Einstein erau aproape contemporani, născuți unul față de celălalt la cinci ani diferență în familii evreiești din clasa de mijloc. Mamele lor, ambele pe nume Pauline, erau cufundate în muzică clasică, așa că cei doi tineri au fost crescuți în case iubitoare de muzică. Și-au început cariera ca funcționari – Schoenberg ca funcționar de bancă la Viena, Einstein ca funcționar la Oficiul Elvețian de Brevete din Berna. La o vârstă fragedă, amândoi au întors spatele iudaismului tradițional, pentru a reveni la el mai târziu în viață, fiind profund afectați de ascensiunea antisemitismului și de Holocaustul care a urmat. Ambii tineri bărbați au fost în esență autodidacți: Schoenberg nu a primit niciodată o educație muzicală formală, în timp ce Einstein (deși a absolvit Universitatea din Zurich) și-a obținut educația studiind pe cont propriu marile tratate de fizică din secolul al XIX-lea.

După ascensiunea nazistă la putere în 1933, ambii bărbați au emigrat în Statele Unite. Schoenberg a scăpat imediat de umlaut-ul german al numelui său original, Schönberg, în timp ce Einstein a trebuit să se obișnuiască cu pronunția americană a numelui său (pronunțat „Einshtein” în germană). Amândoi și-au urmat cu pasiune hobby-urile – Schoenberg ca pictor și jucător pasionat de tenis, Einstein cântând la vioara sa emblematică și bucurându-se de o ieșire pe apă cu micuța lui barca cu pânze. De asemenea, le plăcea să se joace cu gadgeturi: Schoenberg a lucrat la designul unei mașini de scris muzicală, în timp ce Einstein, împreună cu colegul său fizician Leo Szilard, a inventat și a brevetat un frigider. După demiterea de către naziști a tuturor profesorilor evrei din universitățile germane, ambii bărbați au lucrat neobosit pentru a-i ajuta pe cadrele universitare strămutate să-și găsească locuri de muncă în țările lor de refugiu.

Ideile revoluționare ale lui Einstein și Schoenberg au venit pe fundalul unor schimbări revoluționare în alte domenii, toate petrecându-se pe măsură ce secolul al XIX-lea sa transformat în secolul al XX-lea. Gustav Mahler a prezentat în premieră Prima sa simfonie, Titan (1889), dirijată de însuși compozitorul. Sigmund Freud a publicat prima sa lucrare majoră, Interpretarea viselor (1900), Pablo Picasso a intrat în „Perioada albastră” (1901-1904), iar Max Planck a introdus în fizică un nou concept care avea să revoluționeze în curând toată știința: cuantumul energiei. Dacă toate acestea nu ar fi de ajuns, David Hilbert, cel mai important matematician al Germaniei la începutul secolului, a înaintat celui de-al Doilea Congres Internațional al Matematicienilor, desfășurat la Paris în 1900, o listă de 23 de probleme nerezolvate ale căror soluții le considera de cea mai mare importanță la dezvoltarea viitoare a matematicii – așa cum s-ar dovedi într-adevăr a fi.

Dacă aceste evoluții au avut vreun efect asupra operei lui Einstein și Schoenberg este greu de spus, dar este revelator faptul că câțiva dintre actorii din această lume nouă au fost implicați activ în muzică: vioara lui Einstein îmi vine imediat în minte; Planck a fost un pianist desăvârșit; și fizicianul laureat al Premiului Nobel Werner Heisenberg s-a gândit serios să urmeze o carieră în muzică înainte de a se îndrepta către mecanica cuantică.

În încercarea sa de a unifica muzica și matematica sub o singură umbrelă universală, poate că Pitagora a avut dreptate până la urmă.

Dar eu îmi urmam aventura muzicală/matematică/fizică. Am hotărât că nu o să produc muzică, ci o să o consum. Am avut tot felul de aparatură de reprodus muzica și eram nelipsit de la concertele de la Ateneu și sala Radio. Da, am asistat în anul 1958 la prima ediție a Festivalului Enescu. L-am văzut pe Richter cum se făce totuna cu pianul lui. Pe Celibidache care compunea muzica, nu o dirija! Și alte minuni ale muzicii pe care o ascultam matematic!

Acasă am trecut de la patefon la magnetofonul Tesla, apoi la Maiak. În anul 1981 am făcut-o lată. Am cumpărat din Dubai un SHARP GF-777 Gettoblaster. Este în fotografia de mai jos. Era o armă de ucidere în masă, sunetul lui era extrem de puternic, trezea un bloc întreg din somn. Dar sunetul nu era clar, înaltele nu se prea auzeau, era într-adevăr un ”bombox” și cam atâta. L-am ”măritat” un an mai tărziu, începuseră necazurile pentru mine și familia mea și aveam nevoie de bani.

Walkman-ul și căști de calitate m-au satisfăcut, un timp. Apoi mi-au căzut ochii pe un JVC PC W330 ”superaudio bombox”. Asta în anul 1987, la Teheran. M-a surprins sunetul cald, bine echilibrat, cu joase și înalte. Cu toate că boxele erau relativ mici, erau detașabile și aveau o tehnologie revoluționară, ceva pe ceramică. Destul de puternic, fără distorsiuni. Îl am și astăzi, niște oaspeți, nu știu care, au reușit să-i blocheze două taste, maimuțele au apăsat pe mai multe taste odată. Când o să am timp, adică niciodată, o să-l desfac și o să deblochez tastele. S-a mai întâmplat și când Shirina era mică. Atunci aveam timp.

Ascult muzică la boxele active pentru PC, Altec Lansing, sunt nec plus ultra, au un sunet cu josele puse în evidență și o claritate remarcabilă chiar la mp3. Ce ascult? Epic music, bineînțeles! Am, pe undeva și o pereche de căști Sennheiser, dar cu șapte cățelușe trebuie să am urechile libere ca să aud ce năzbâtii mai fac prin curte.

Nu v-am spus despre legătura dintre muzică și șirul lui Fibonacci. Dar acest lucru face obiectul unei comunicări pe care o s-o trimit la ”Sophia Club” din New York, pentru sesiunea specială de comunicări din 10 mai 2022. Ceva scurt, dar simțit!

M-am cam lungit, dar așa se întâmplă cu articolele scrise duminică. Haide să cădem de acord că mâine este o altă zi, fără nici cea mai mică urmă de îndoială!

 

HOROSCOP   4 aprilie 2022

 

BERBEC  Noi acțiuni, noi relații. Creativitatea şi ideile noi, productive, sunt favorizate, azi. Dar, menajează-ţi forţele şi fii mai atent la răceli şi viroze, eşti vulnerabil la atacul microbian!  Configuraţia astrologică îţi conferă un dar, dacă se poate spune, al comunicării şi o disponibilitate, o subtilă incitare a altora către destăinuiri şi confesiuni. Gama informaţiilor vehiculate este foarte mare: de la simpla bârfă de alcov, până la importante şi confidenţiale date economice şi politice.

TAUR   Astăzi sunt posibile, poate, probleme la serviciu, sau cu prietenii. Nu trebuie să-ţi faci atâtea gânduri negative pentru orice amănunt. Zâmbeşte şi clarifică situaţia cu umor şi bună credinţă! Cruţă-te de eforturi mari. După excesul de comunicare speculativă, din weekend, te retragi treptat astăzi în cochilia confortabilă a lipsei verbului. Poate pentru că eşti martor la unele evenimente mai puţin plăcute pe care nu poţi să le controlezi. Dragostea este mediocru aspectată, cu un aspect mai puţin favorabil la mijlocul săptămânii pe care o începi astăzi. Păstrează-ţi calmul şi zâmbeşte şi totul o să fie cum trebuie!

GEMENI   Se aproprie nişte termene, praguri, nervozitatea creşte în jurul tău. Sfatul stelelor este să te grăbeşti încet, altfel pierzi din vedere amănunte importante. Nu promite nimic, nimănui! Utilizează orele de lumină naturală pentru activităţile curente şi nu, dar nu, te deplasa după căderea întunericului. Te găseşti într-o colectivitate favorabilă care îţi  aprobă ideile.  Stelele arată un drum, dar este lăsat la latitudinea ta. Întotdeauna în viaţă suntem între Destin şi Liberul Arbitru! Dacă, totuşi eşti, sau pleci la drum, atenţie la bagaje şi la bani fie că sunt în portofel, sau pe card!  Mici îmbunătăţiri şi transformări favorabile ale unei situaţii, pentru un procent dintre nativi: veşti bune de departe.

RAC   Nu te lăsa copleşit de oboseala zilnică. Ai mare nevoie să-ţi “încarci bateriile”. Un tip de energie se obţine pe seama altui tip de energie. Nu te enerva, este prima măsură necesară! Zi bună pentru discuţii, planuri, planificări, analize, şedinţe, bilanţuri – tot ceea ce ţine de un management performant, fie că este vorba de o multinaţională sau de propria bucătărie, grădină sau balcon. Un fenomen meteo sau o întârziere a unei persoane, sau obiect, îţi strică buna dispoziţie, dar nu pentru mult timp ! Astăzi ai o zi bunicică, dar atenţie la deplasări sau călătorii. Norocul îţi surâde astăzi. Ai, însă, o singură şansă, ca pistolul de duel un singur glonţ !

LEU  Astăzi problemele Leilor par să devină mai serioase. Tu consideri aşa. Se apropie Sf. Paşti şi se pare că ţi-ai fixat un termen, pe care vrei să-l respecţi. Și, atenţie la alergii şi viroze! O nouă idee de afacere, o propunere interesantă sau o nouă relaţie! Din toate poţi să profiţi cu ceva. Ca aspect emoţional, simţi nevoie unei perspective din care să analizezi realizările şi insuccesele din ultimul timp, cât mai ales, raporturile cu partenerii tăi, raporturi care nu te încântă prea mult. Oare sunt, toate, problemele tale? Nu cumva te-ai încărcat, la serviciu şi acasă, cu sarcini, cu datorii care nu sunt ale tale, dar care ți-au fost puse, cu iscusință, pe umeri?

FECIOARĂ  Ai ideile foarte clare, dar încă nu găseşti modalitatea, tehnologia, ca să le aplici, atât în domeniul profesional, cât şi în cel sentimental. Dar, azi mai poți să faci un pas pe drumul tău! Trebuie să-ţi păstrezi calmul şi să dai dovadă de umor la unele informaţii mai ciudate pe care poţi să le primeşti. Mai ai răbdare şi nu forţa finalizarea unei situaţii, ci justifică întârzierea cu un zâmbet şi o ridicare din umeri : „C’est la vie, c’est la guerre”, adică în versiunea eternului Caragiale: ”asta-i via, asta-i gara”! Evită discuţiile în contradictoriu, învinuirile sau explicaţiile şi deciziile privind sfera socială, relaţiile cu prietenii.  Problemele personale nu sunt bine aspectate.

BALANŢĂ  Domeniile favorizate astăzi sunt cele ale familiei şi relatiilor cu prietenii, domeniul sentimental şi emoţional, iar cele defavorizate privesc sectorul mijloacelor financiare, banii, adică. O veste bună de departe şi o dezamăgire minoră. Toată ziua, dar mai ales la prânz şi pe seară - atenţie sporită la cheltuieli şi la promisiunile făcute. Eşti înclinat emoţional să faci cheltuieli foarte mari (gîndeşte-te de două ori înainte de a băga mîna în buzunar). Mercur retrograd nu te favorizează în comunicare : vorbeşti cu o mulţime de oameni, faci liste şi strângi date – dar nu finalizezi nimic.  Nişte vitamine, crom şi zinc plus “rădăcină de viaţă lungă” - nu ar fi o idee rea!

SCORPION   Astăzi ai nevoie de iscusință ca să echilibrezi o activitate prea densă, cu lipsa de acţiune. Adică trebuie să mediezi într-un mediu haotic, în care fiecare trage în direcţii diferite! Eşti pus in fata unei decizii. Daca ai fi bancher aş zice că este portofoliul de credite, dacă ai fi politician ar fi o noua strategie de imagine, daca ai fi un tycoon al mediei ti-aş spune ca este vorba de grila de programe. Dacă eşti ca mine atunci poate că te gândeşti la ce să renunţi în cursa pentru supravieţuire. Atentie! Decizia ta contine un ghimpe şi nu este unul de... trandafir.  Analizeaza cu atentie!

SĂGETĂTOR   O zi densă, obositoare, dar în care poţi să duci la bun sfârşit un volum mare de treburi. Cu toate că ai un randament bun, timpul pare că nu-ți ajunge. O veste interesantă, poate, pe seară. Sunt favorizate numai activităţile de rutină, evită orice schimbare de program sau de tabiet. Nu da curs invitaţiei ci spune că eşti ocupat şi reprogrameză. După amiază ai, totuşi, de rezolvat nişte afaceri. Pe plan emoţional, în amor tăcerea este mai importantă uneori decât un discurs elocvent. O zi obositoare pe total, dar până la urmă foarte plăcută. Nu ai ce să-ţi reproşezi! Seară deosebită în compania celor dragi.

CAPRICORN  Începi cu dreptul săptămâna la serviciu, sau unde lucrezi, fără să te laşi deranjat de bruiajul negativ al celor din jur. Trebuie să desparţi mistificările, minciunile, de realitate, adevăr! Ziua este, totusi, densă pentru că trebuie să pui cap la cap nişte date, informaţii, zvonuri care nu par a avea legătură, dar pentru tine înseamnă ceva.  Astăzi este o zi de asteptare si relaxare.  Ai, în sfîrşit, feed back-ul acţiunilor tale din ultimul timp, răspunsurile pe care le aşteptai din domeniul relaţiilor de afaceri si sociale şi al interacţiunilor dintre diferiţi oameni cu care ai comunicat în ultimul timp. Mănâncă raţional, la ore decente, respectă-ţi stomacul şi el, corpul tău, te va servi cât va putea.

VĂRSĂTOR  Amână ceea ce nu poţi rezolva, este o metodă verificată și sigură. Mai ales dacă este vorba despre relaţii sociale care te pot ajuta în carieră. Cere un sfat, nu strică niciodată! Evită discuţiile în contradictoriu, învinuirile sau explicaţiile şi deciziile privind sfera socială, relaţiile cu prietenii.  Problemele personale nu sunt bine aspectate. Nu aborda subiecte controversate, mai ales cu cei dragi. Astăzi nu te grăbi, nu te enerva, nu lua decizii importante. Zîmbeşte, nu vorbi mult, ascultă şi lucrurile se vor aranja de la sine. Dacă conduci, nu sunt probleme. Evită, însă, căderea serii. Întunericul ascunde multe, nu vrei să știi ce!

PEŞTI   O zi nu prea grozavă. Astăzi trebuie să stai liniştit şi să aştepţi ca ziua să treacă în linişte şi fără necazuri. Nu te implica în nimic important, sau nou, doar activitatea obişnuită! Te bucuri de o abilitate specială fiind şi cu intuiţia şi carisma personală bine aspectate. Femeile revin din nou pe primul plan, de orice sex şi orientare sexuală ai fi – sau este vorba de ceva feminin, în orice caz.   Sau/şi o rugăminte a unei femei – este bine să-i dai curs şi să ajuţi atâta cât poţi. Încă o dată ziua este favorabilă, dar atenţie la proiectele pe termen foarte lung care nu sunt bine aspectate, aşa că nu te omorî degeaba pentru o cauză deja pierdută. Mai aşteaptă, în acvariul tău!