O tanara din Anglia, infectata la nastere cu virusul hepatitic B,  a reusit sa invinga boala. Mai are de luptat doar cu prejudecatile.

Joanna Meynell, o tanara in jur de 30 de ani, stie aproape tot despre hepatita B. Sufera de aceasta afectiune de la nastere, dar a fost diagnosticata abia la 18 ani. Acum, tanara este aproape vindecata.

Boala nu i-a afectat Joannei doar organismul, ci si relatiile cu prietenii. Multi au evitat-o dupa ce au aflat ca este bolnava, iar de prietenul ei s-a despartit la doi ani dupa ce i s-a pus diagnosticul.

Joanna a acceptat sa vorbeasca deschis cu noi despre boala care i-a schimbat viata, fiindca vrea ca oamenii sa nu mai reactioneze cu rautate atunci cand afla ca o persoana sufera de hepatita.

Tanara britanica a infiintat, la Londra, un grup de sprijin destinat persoanelor infectate cu virusul hepatitic B, iar saptamana trecuta ne-a povestit despre experienta ei in cadrul unui congres medical international de la Barcelona.

„Mi-a luat zece ani ca sa pot vorbi deschis”

Chiar daca este o boala severa, hepatita nu se ia ca o simpla raceala. Cele mai frecvente cai de transmitere sunt transfuziile sanguine, contactul sexual neprotejat, folosirea in comun a acelor de seringa nesterilizate si de la mama la fat in timpul nasterilor.

Dupa cinci ani de tratament si un regim de viata sanatos, Joanna este acum „antigen pozitiva”, ceea ce inseamna ca organismul ei a dezvoltat imunitate la virusul hepatitic B si are capacitatea de a lupta cu acesta.

Rezultatele recente alte testelor pe care le-a facut au iesit negative pentru hepatita B, dar Joanna crede ca mai are mult de luptat cu boala. „Nu am spus niciodata despre afectiunea de care sufar acolo unde lucrez si nu toti prietenii mei apropiati stiu despre starea mea de sanatate. Acum este pentru prima oara cand accept sa vorbesc deschis in fata atator oameni. Mi-a luat zece ani ca sa ajung aici”, spune Joanna in timpul congresului.

Cantitatea de virus hepatitic B din organismul ei a ajuns acum la un nivel nedetectabil si nu mai trebuie sa ia me-dicamente, insa tanara spune ca si acum ii este greu sa se desprinda de experienta trista pe care a avut-o. 

„Vedeam virusul ca pe un musuroi de furnici”

„Hepatita va fi ceva care ma va urmari toata viata. Au fost zile in care m-am simtit complet epuizata, in care vizualizam virusul circuland in interiorul organismului meu ca un musuroi de furnici in cuibul lor”, descrie Joanna momentele prin care a trecut. 

In cazul ei, boala a fost tacuta, s-a manifestat doar prin usoare stari de oboseala. De aceea a si descoperit-o foarte tarziu, abia dupa ce mama ei a fost operata si diagnosticata cu aceasta afectiune. Atunci, atat ea, cat si fratele ei au fost nevoiti sa-si faca teste.

„Cand ne-a spus despre boala, mama era abia dupa operatie. A adormit repede la loc, iar eu am ramas cu fratele meu intrebandu-ne amandoi ce era hepatita B. Ce boala era asta si de unde provenea? In timpul orelor de educatie despre sanatate de la scoala am invatat despre SIDA si am participat la multe ore jenante in care invatam sa punem prezervative pe banane. Am invatat despre sifilis, herpesuri, mai putin despre hepatita”, spune Joanna, adaugand ca o mai buna cunoastere a acestei boli si a vaccinurilor disponibile la ora actuala ar ajuta mult lumea.

„A spus tuturor ca aveam hepatita”

Experienta a marcat-o cu atat mai tare cu cat prietenul ei a ranit-o doi ani mai tarziu, povestind tuturor despre boala ei, desi el fusese diagnosticat negativ. „Cand relatia noastra a luat sfarsit, dintr-o pornire de razbunare, le-a spus tuturor ca aveam hepatita. Toti amicii mei au aflat ca daca lacrimile mele intrau in contact cu pielea lor urmau sa se imbolnaveasca”, isi aminteste Joanna.

Ea spune ca dupa acest incident au mai fost si alti prieteni care i-au marturisit ca nu se simteau confortabil in preajma ei. Asta a determinat-o sa se mute din orasul natal la Londra, unde isi gasise o noua slujba.

„La Londra l-am cunoscut pe doctorul Naumov, care m-a ajutat sa primesc un tratament bun si tot aici am inceput sa prind curaj. Nu a trebuit sa lipsesc nici macar o zi de la serviciu, nu am fost spitalizata si nu a fost nevoie sa fac un transplant de ficat”, mai spune Joanna. Desi a trecut prin multe greutati, tanara britanica se considera totusi o persoana norocoasa: a reusit sa tina boala in frau, chiar daca a descoperit-o tarziu, iar acum este aproape vindecata.