Hans Christian Andersen. Sursa foto: Wikipedia
Din cuprinsul articolului
Hans Christian Andersen, marele scriitor danez, ne-a încântat copilăria cu poveștile sale. Hans Christian Andersen s-a născut pe 2 aprilie 1805 la Odense, în Danemarca. Ne-a părăsit la 4 august 1875, la Rolighed, Danemarca
Hans Christian Andersen, scriitorul celebrat de Casa Regală a Danemarcei din timpul vieții
Andersen a fost cinsit de Casa Regală din Danemarca pentru că a fost considerat ca fiind cel care a adus bucurie copiilor danezi dar și europeni. A scris basme, povești. A semnat toată viața cu numele H.C. Andersen.
Povestirile sale sunt celenre. „Hainele noi ale împăratului” sau „Fetița cu chibrituri” au marcat generații. A mai scris „Mica sirenă”, „Soldățelul de plumb”. Debutul său a avut loc în anul 1829.
Andersen, pasionat de călătorii
Andersen a călătorit mult. Multe din scrierile sale au prezentat și aspecte ale acestor călătorii pe care le-a făcut în Europa. A ajuns inclusiv în Roma, atunci capitala Statului Papal (1833). Călătoria a reprezentat sursa de inspirație pentru unul dim romanele sale. Cea mai lungă călătorie a sa are loc în anul 1841. A călătorit din Germania trecând prin Italia, Grecia și până la Constantinopol. Pe drumul de înapoiere, a vizitat Dobrogea, atunci aflată sub control otoman. S-a îmbarcat pe Dunăre, ajungând în Carantina de pe Ada Kaleh. Aici a scris „Femeia Valahă”. O altă povestire a sa „Rățușca cea urâtă” a fost văzută de scriitor ca o autobiografie. El a considerat-o astfel când a fost întrebat
Ulterior, va ajunge în Anglia, unde se va întâlni cu marele scriitor englez Charles Dickens. De fapt, au fost două mari întîlniri, una în 1847, ocazională și alta în 1857. Cu ocazia celei de a doua vizite, Andersen i-a fost oaspete lui Dickens pentru nu mai puțin de 5 săptămâni.
Însemnările despre Ada Kaleh („Orșova Nouă”)
Andersen a consemnat informații despre Ada Kaleh, insulă dispărută la finalul anilor 60, ai secolului XX sub apele lacului de acumulare „Porțile de Fier”, astfel:
„Pe o limbă de pământ este insula Orșova Nouă, cu case zugrăvite în roșu, minarete albe și grădini verzi: clădirea cea mai importantă, dinspre fluviu, ni s-a spus că ar fi seraiul pașei. De acolo, din spatele ferestrelor bine ferecate cu gratii, priveau frumoasele femei… poate că-și îndreptau spre noi ocheane…, dar fără fericirea de a fi iubit”
