EVZ Special
"Haita" și-a făcut un plan: să reziste cu orice preț! E ultima ticăloșie...Editorial de Rareș Bogdan
Litigiile pe dreptul muncii nu sunt urgențe, procesele pentru recalcularea pensiilor nici ele, recuperarea pământului nici atât.
Un gât umflat nu e urgență, un junghi în rinichi nu e o urgență, un dinte rupt nu e o urgență, controlul anual la plămâni de asemenea. Dacă nu riști să mori, poți fi trimis la plimbare. Căci statul, acest stat ciuruit zeci de ani cu încrâncenarea cu care un condamnat sapă un tunel către incertitudine, atâta poate.
Nimic, în afara coronavirusului, nu este o urgență – aceasta este factura incompetenței ca politică de stat. Și știm cum s-a ajuns aici! Primele generații de politicieni de după 1989 s-au înfipt rapid în ceafa unor fabrici și le-au căpușat prin primele întreprinderi „capitaliste”. Rula filmul „Haita”. Au dat de bine, au dat de brânză mucegăită, apoi de caviar și homar, apoi de tratamente cosmetice cu foiță de aur. Apoi de liposucție – căci după ce-a lucrat mâncarea grasă ca la concurs, organismul s-a lenevit și a trebuit sculptat fără efort. Care efort? Jogging-ul e corporatist, nu e geto-dac!
Cu o clasă politică leneșă ca o morsă, doar nu era să se gândească cineva să facă spitale bune! Ce să facă politicienii acolo? Duduile soții, duduile amante și duduile progenituri aveau avioane private către Viena, Paris și Londra.
Ne puteți urmări și pe Google News
Necazul e că după ce câteva familii orientate, reșapate de fosta Securitate, au dat de bine, li s-au trezit nepoții, afinii și servitorii că vor și ei. Și li s-a dat, normal! Așa a început troglodirea statului, derbedeala. Să pronunțe cineva, în acei ani, cuvântul „concurs”? Ei, aș! Cine îndrăznea să afirme că socialismul nu are față umană era bătut în Piața Universității, la mineriade, și o lua pe cocoașă de fiecare dată când îndrăznea să spună JOS!
Obiceiul s-a perpetuat până pe 10 august 2018, când a devenit limpede că timpul ticăloșilor a expirat. Nu și al instituțiilor ticăloșite. Haita și-a făcut un plan: să reziste cu orice preț. Acum pune piedici, plătește campanii de discreditare și face orice zgomot necesar pentru a pretinde că statul este șubred. L-au ciuruit, dar dau vina pe alții! E ultima ticăloșie!
Da, este șubred. Căci este înțesat de pile neroade, pentru care s-au dat legi astfel croite încât să devină aproape imposibil să le elimini. Unde nu au apucat să „opereze”, s-a putut. Dar instituțiile sunt bolnave de inerție, au învățat să paseze problemele, să găsească explicații, nu soluții. Meritocrația e un concept tabu.
Îmi scriu mii de oameni în fiecare săptămână.
Jumătate cer meritocrație, cealaltă jumătate reprezintă câte-o problemă. Sau o dramă. Sau un fenomen. De pildă, pădurile României. Dar despre ele vă promit un articol special. Zecile de emisiuni despre jaful cu acte din codrii noștri sunt un motiv suficient.
Recomandările noastre
