Sigur că semnele cele mai grave vin din zona de finanțe, unde Florin Cîțu s-a hotărât să împrumute în 7 luni, în medie, 1.000 de euro pe secundă, pentru a atinge recordul absolut de 80 de miliarde de lei. O parte din bani s-au dus pentru a încărca buzunarele pilelor proaspăt angajate de liberali la stat, în plină criză economică. O alt parte pare să fi fost folosită, în completare cu alți bani de la stat, pentru despăgubirea, în avans (ceva rar întâlnit), a unor cetățeni aparent apropiați de liberali, cu bani de încasat de la ANRP. 415 milioane de lei de la bugetul de stat au fost investite în avans de Orban pentru această mică galanterie. Pe fundalul acestei situații, prețurile la alimente au crescut cu 6.7%, a doua cea mai mare creștere din toată Uniunea Europeană. Prețuri care sunt suportate de întreaga populație care nu are norocul de a încasa pensie specială și de cei un milion de șomeri sau oameni în șomaj tehnic care și-au văzut economiile golite instantaneu de Covid și de dispariția micilor afaceri de unde-și câștigau pâinea.

Fără putere de cumpărare la activ, cu împrumuturi record, în condiții de management defectuos al banilor publici și având o generozitate ieșită din comun față de măști achiziționate la suprapreț, PIB-ul României a început deja să se subțieze și va înregistra, conform BNR, o cădere foarte asemănătoare cu cea din 2008-2009. La asta contribuie nu doar șomerii înregistrați și neînregistrați de INS (gurile rele spun că procentul real al șomajului ar fi mai degrabă pe la un 8%), ci și reducerea semnificativă a cifrei de afaceri a companiilor românești, de unde se pierd circa 37 de miliarde de euro.

Veștile proaste nu vin niciodată singure, dacă nu era evident deja. Așa că analiștii ne-au mai lovit astăzi cu informația că gradul de acoperire al importurilor cu exporturi este într-o zonă deplorabilă de 67%. N-ar mai fi mult până la fatidicul procent de 78% înregistrat în 2009, mai ales ținând cont de faptul că Guvernul nu pare a face mare lucru pentru a opri acest fenomen. N-are rost să adăugăm peste acest dezastru informația că anul agricol se anunță a fi prost și că Guvernul n-are niciun fel de resurse previzibile de cofinanțare a banilor care ar trebui să vină, cu titlu de ajutor țintit de la Uniunea Europeană. Chiar și fără aceste cireșe de pe pitorescul tort, dezastrul ar fi suficient de mare.

În prag de 90 de zile de la instalarea stării de alertă, Orban nu prea are cu ce să se mândrească. Guvernează o bandă organizată care se căpătuiește cu posturi pentru neamuri și rude, fie pe la Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii, fie pe la Fondul Român de Contragarantare. Pe frontispiciul acestei construcții șubrede a fost așezat un program IMM Invest care numai a succes nu miroase și un șomaj tehnic ce, odată retras, va trimite în marja de zero venituri circa 600.000 de cetățeni. Fără idei, fără soluții, fără viziune, fără perspective. Imaginea brutală a unui eșec documentat în cifre. Imaginea deplorabilă a unui stat lăsat la cheremul crizei.