Un guvern de uniune naţională e soluţia pentru ostoirea orgoliilor meschine ale celor de la putere şi pentru înfometata opoziţie care riscă să se autodevoreze din dragoste pentru ciolan.
Aşteptarea PNL şi PSD de a veni la guvernare trebuie răsplătită. Asta dacă nu cumva nerăbdarea Opoziţiei de a face numai lucruri bune pentru ţară nu e decât o mare ipocrizie. La rândul lor, partidele la putere care se cred de neînlocuit, dar îşi trec legile cu sincope - o zi da, o zi nu-trebuie să îşi întărească majoritatea fragilă. Un guvern de uniune naţională ar fi şi cuşca perfectă pentru a zăvorî monstrul populismului electoral care dă deja semne de ieşire din amorţire şi se pregăteşte să facă ravagii în buget pentru 2012.
O primă observaţie care merită făcută este că partidele noastre, odată ajunse la butoanele executive, devin mai responsabile. Îndată ajunse în opoziţie, singurul gând care le macină este cum să recâştige puterea. Nu contează preţul plătit. E suficient să ne uităm la guvernarea Năstase din 2001-2004, care şi-a încheiat ciclul executiv cu un buget bine echilibrat. PSD-ul de atunci, cu Tănăsescu şef la vistierie, nu seamănă deloc cu social-democraţii de astăzi ale căror costume Armani au început să plesnească pe la cusături.
O a doua observaţie are legătură cu un anumit tip de configuraţie parlamentară. Când partidele la guvernare au majorităţi stabile responsabilitatea e maximă. Când guvernează minoritar şi netransparent devin prizonierele şantajului şi intră în vria populismului opoziţiei. Anii 2007 şi 2008 sunt ilustrativi în acest sens, când PNL a plătit preţul de a-şi asuma singur guvernarea cu 20% în Parlament târguind pe sub masă cu "opozantul" PSD în detrimentul ţării.
Ne puteți urmări și pe Google News
Chiar şi marea coaliţie din 2009 între PSD şi PDL ne arată că, deşi aflate în an electoral, cele două partide au rezistat exceselor demagogiei electorale. Când ai o majoritate atât de largă şi când capii politici au în mână pixul magic care poate ruina viitorul ţării, poţi să te aştepţi la mai multă cumpătare şi luciditate. E clar de multă vreme că actuala majoritate scârţâie din toate încheieturile. Incertitudinea asupra anului electoral 2012, în loc să facă partidele mai curajoase şi creative, le transformă în nişte insecte panicate care se izbesc repetitiv de sticla geamului deschis. PDL crede că în continuare merge şi aşa, în actuala formulă, cu cârpeli şi poticniri. Partenerii mai mici ameninţă că îşi fac bagajele şi se urcă pe marele crucişător, USL, în fapt, un vaporaş gonflat de sondaje.
PSD şi PNL mai produc o dată la 6 luni câte un program de guvernare ca să nu uite lumea că ei chiar vor să conducă ţara. În rest, mult, foarte mult zgomot. Ponta şi Antonescu şi-au pictat culorile războiului pe faţă, dar, de atâta aşteptare, au început să le curgă pe faţă şi să semene cu doi clovni.
Poate că a sosit timpul ca partidele parlamentare să se aşeze la masă şi să oprească maşina de făcut zgomot. Până la urmă toţi lucrează cu aceleaşi cifre, iar România are nişte înţelegeri cu FMI şi UE pe care trebuie să şi le respecte, ca să fie credibilă şi să nu rişte un colaps.
Dacă PDL-ului i s-a urât cu binele atunci poate că e timpul să facă loc la masă opozanţilor săi. Dacă UDMR e rupt în două de dragostea pentru USL, atunci ce i-ar împiedica să-i aducă la Palatul Victoria ca să-şi mai potolească dorul? Iar dacă PSD şi PNL au atâtea soluţii bune pentru ţară, atunci nimic nu le stă în cale să le pună în practică. Până la urmă nu ar mai fi decât un an şi jumătate să se suporte unii pe alţii. Când opoziţia se va vedea cu mâna pe manşă, va înceta să mai promită ce nu poate face. Puterii îi va pieri cheful de hârjoneală când îşi va vedea opozanţii mâncând lângă ei. Iar ţara nu ar avea decât de câştigat. Ar fi mai multă chibzuinţă şi mai puţin zgomot de fond.
Mulţi vor întreba: şi premier, cine? Răspunsul e simplu. Un tehnocrat, evident. Dacă ar veni din zona stângii ce motive ar avea PSD să refuze intrarea la guvernare? Cum tehnocraţii, chiar şi cei de la stânga, sunt mai orientaţi spre soluţii de dreapta, ce motive ar avea PDL să refuze oferta?
Recomandările noastre
