Grupul vesel din Deltă

Impresii de călătorie trimise de Cristina Tănase, pentru concursul "Câştigă o excursie la Praga". Puteţi participa şi voi, trimiţând reportaje sau simple impresii de călătorie, însoţite de imagini, la adresa turism@evz.ro. In ultima mea vacanta de vara inainte de terminarea liceului mergeam pe la prietenele mele din copilarie care fiind cu un an mai mari ca mine scapasera deja de bac, doamne ce le invidiam pentru asta…Mi-au spus ca nu au apucat inca sa mearga nicaieri dupa toata agitatia cu examenele de admitere si ca un amic comun va merge in Delta unde de cativa ani familia lui contruieste o vila. Il cunosteam si eu dar nu imi permiteam sa sper ca voi merge dar conversatia curgea si ajunsesem sa ne facem lista cu bagajele. Toata distractia noastra a fost intrerupta de soneria stridenta.

Am ascuns listele de parca am fi facut ceva ilegal dar mai bine ca am fost precaute pentru ca venise tocmai amicul cu oferta de cazare. Ce surprinse am fost cand m-a invitat si pe mine sa merg, acum listele alea erau utile!!! Din descrierile lui, vila avea baie, bucatarie, sala de masa, etaj, voua cum va suna? Noi ironice incepeam sa il intepam, acum ne permiteam ca ne indeplinisem scopul, si il intrebam in batjocura, da curent aveti, dar usi???

Au trecut cateva zile si la ora stabilita am ajuns cu ‘bagajelul’ meu. Prietena mea avea si ea ceva asemamator ca dimensiune dar din pacate pentru noi primisem ordine stricte de la tatal amicului nostru ca nu e prea mult spatiu in masina si sa nu ne luam casuta in spate dupa noi. Dar cine sa asculte? Imi cumparasem si costum de baie, alb, magnifica optiune!!! Am mai aflat ca cealalta prietena a nostra nu poate veni, acum ca ma gandesc nici nu mai stiu din ce cauza si pe deasupra mai mergea si un amic al gazdei pe care nu il cunosteam.

Cand au urcat baietii sa ia bagajele s-au minunat ei si ne-au trasmis ca trebuie sa facem ceva in privinta asta. Spontaneitatea ne-a salvat si de data asta si am inghesuit lucrurile prietenei mele in bagajul meu care acum era bombat de atatea lucruri si am iesit cu fata curata si cu proviziile. Drumul a fost ciudat, mai ales ca eram cu o singura persoana cu care ma simteam in largul meu si anume prietena mea. Si surprizele nu se terminasera. Ajungem intr-o localitate cu nume de nepronuntat aproape toata vacanta petrecuta acolo, ba uitam, ba nu puteam sa pronunt-Dunavat.

Drumuri prafuite, inguste, noroc ca era intuneric altfel m-as fi intors imediat. Coboram in fata vilei cu etaj si auzim o replica care mi-a plasat imaginea in cosmarurile mele: MA DUC SA TRAG UN FIR SA AVETI CURENT. Cum!!!!!!!!!!!! Si ne-am adus aminte de toate descrierile facute vilei si de intrebarile nostre usturatoare care se intorsesera acum asupra nostra, a fetelor. Tatii nostri erau prieteni la catarama si se amuzau in secret inainte de plecarea noastra, printesele printre tantari!!! Am intrat si toate sperantele noastre intr-o vacanta reusita fusesera devorate de tantarii de afara.

Sala de mese nu avea geamuri, doar niste placaje prinse nu prea bine incat intrau toti fluturii si nu ne lasau nicio farama de igiena, asa ca am indesat hartie igienica, obiect care s-a dovedit a fi atat de versatil pe parcursul sederii noastre acolo. A doua zi, autoritatea parentala s-a retras si am ramas, patru adolescenti cu mai multe probleme decat ganganiile din Delta. Baie aveam dar cu apa din Delta, presiune mica, rece…bucataria insemna un aragaz in locul unde dormeam, adica doua paturi, unul cu saltea Relaxa si altul umplut cu nu stiu ce dar bombat in mijloc de parca stateai pe movila. Macar la pat am avut noroc, baietii au fost draguti si au luat ei movila. Semnal la telefoane aveam decat daca mergeam cateva sute de metri si ne cataram pe ceva sau undeva pe canal era o portiune de nisip unde puteam sa facem plaja si daca aveam norocul sa prindem portiunea de semnal mai luam legatura cu civilizatia. Noi care ne luasem toata garderoba de vara am ajuns sa stam, evident dupa ce toate lucrurile se murdarisera intr-un ritm alarmant, in tricourile baietilor. Costumul ala alb de baie era compromis cu picatele de nisip care faceau mai nou parte din material.

Am invatat sa pescuim, hoituri si ghete si baieti pentru ca ei erau nevoiti sa scoata carligele de la undite prin locurile in care le aruncam noi. Am primit utilaje profesionale si lectii de pescuit: vine gazda, ne plaseaza unditele, ne arata cum sa aruncam si apoi striga la noi- MULINEAZA!!! Noi stupefiate, ce sa facem? Habar n-aveam ce e aia mulineta.

Dupa cateva zile de program nesincronizat, nimeni nu avea aceeasi ora de dormit, trezit, mancat, noi fetele ramasesem nebronzate pentru ca drumul la portiunea aia de nisip si cu semnal la mobil era cam anevoioasa, trebuia sa vaslesti destul, sa stai la plaja pe o bucata izolata, sa ai si provizii si sa apuci sa te intorci pana la apus pentru a scapa de atacul tantarilor. Ramanea foarte putin timp de plaja propriu-zis, drept pentru care ne-am hotarat sa facem plaja langa vila. Era o portiune foarte joasa si nu se vedea nimic din locuinta sau din fata ei si am reusit sa facem si topless pentru ca ii puneam pe baieti sa isi anunte prezenta. Ghinion mai aveam cu cei care treceau pe apa dar era distanta destul de mare.

In cateva zile am reusit sa ne organizam, baiatul necunoscut pentru mine de fapt era iubitul unei vechi prietene si s-a dovedit salvarea noastra atat cat a stat cu noi. A devenit confidentul nostru, sufletul petrecerii, al bucatariei, al vilei, al deltei…Toate dramele ii erau impartasite si el la randul lui ne spunea cat de dor ii este de iubita lui care trebuia sa se intoarca in cateva zile din tabara. Era foarte activ, obisnuit sa aiba grija de fratele lui mai mic in timpul scolii cand stateau singuri ii intrase in reflex acest comportament protector. Se trezea cu noaptea in cap si mergea in centru, reprezentat de doua magazinase prafuite si cu marfa veche, facea cumparaturi, ne facea cafea, ne incalzea apa, apoi ne trezeam si noi si aranjam masa si incepea cosmarul…aducerea gazdei pentru o masa completa. Treziri greoaie, promisiuni nerespectate, mancare racita, caldura care devenea insuportabila si in fine nervi si frustrari.

Apoi spiritele se linisteau, localnicii de treaba ne vizitau, cumparam diverse produse locale, ce sa mai, deja ne descurcam si intrasem in rutina. Vanzatoarea de la magazine ne oprea paine proaspata, abia miercurea adusa, nu se specifica care miercuri anume!!! Cand o cumparai era deja pietrificata, numai buna de batut cuie cu ea. Suc ne pastra la rece sortimentele preferate, chiar si cand ramasesem fara bani de mancare  tot nu renuntam la mofturi si prostioare de mancat. Cu toate ca vara era pe sfarsit nu gaseai un fruct de cumparat nici sa te dai peste cap. Intr-o zi de lenevit pe plaja ad-hoc din fata vilei mi-am luat inima in dinti si prosopul in jurul gatului, pentru ca faceam topless si m-am indreptat spre gardul vecin care lasa sa atarne in partea noastra niste crengi cu cateva piersici pipernicite. Ador piersicile si m-as fi multumit cu orice si dupa atatea zile de abtineri am cedat tentatiei. Nu m-am ferit de proprietar si la rugamintile mele m-a lasat sa iau. Doamne ce oameni extraordinari traiesc in Delta. Parca ar fi ingeri, atata bunatate, naivitate, incredere in oameni nu am mai vazut. Gata oricand sa te ajute, sa te ierte, sa te sfatuiasca. Am beneficiat si de celebrele mancaruri pescaresti tot din bunavointa lor. Ne-am cumparat peste si ei ni l-au gatit, am fost la pescuit cu ei si au impartit cu noi ‘prada’. Fiecare loc prafuit scotea la iveala surprize.

Majoratul meu a fost in ziua de intoarcere acasa asa ca la 12 noaptea am avut petrecere. Familia gazdei se intorsese cu o zi inainte pentru ca un drum dus-intors ar fi fost extreme de obositor. Asa ca a fost pregatit un festin pe cinste. Foc de tabara, mancaruri cu specific local, gratar, porumb copt, frigarui. Plaja noastra era acum teatru de operatiuni si forfota tuturor parea sa ignore tantarii si venirea serii. Masa a fost pe malul baltii si o barca parasita tot venea inspre noi de parca ar fi vrut sa ia parte la petrecere. Ne-am cam speriat pentru ca in lumina lunii luciul apei era neclintit, niciun semn al prezentei curentilor si cu toate astea barcuta aia era miscata de vant  si curenti inexistenti. Dovada in plus ca e un loc magic;) La 12 noaptea mi s-a facut trecerea spre ziua mea si mi s-a trasmis ca de acum sunt MAJORETA.

Am mai prins putina plaja ziua si apoi a trebuit sa ne strnagem imensul bagaj. Offff, ce trist. Acum eram rosie semn ca luasem destul bronz. Drumul a fost si mai distractiv pentru ca a trebuit sa ascultam Aurel Tamas, dar nu a contat pentru ca aveam la ce sa ne gandim acum. Si dupa atatia ani parca ar fi fost ieri si de fiecare data cand ne intalnim, grupul vesel din Delta, ne promitem ca trebuie sa repetam experienta doar ca …inca ne e greu sa ne sincronizam, da experienta ne spune ca ajungem noi si la asta.