O expoziţie dedicată minunatelor grădini de altădată ale Bucureştiului, multe dintre ele dispărute definitiv din peisaj, se va deschide săptămâna viitoare, în curtea Palatului Suţu.
Suntem mereu în viteză. Prea rar avem timp să ne oprim să admirăm un copac, ce ne dăruieşte majestuozitatea sa. Nu avem timp să admirăm cîteva flori. Cel mult, din viteză, ne rămâne pe retină o frântură de culoare. Peste câţiva ani, poate, aşa cum s-a întâmplat şi înaintaşilor noştri, un copac, o grădină, un parc vor dispărea spre a face loc civilizaţiei, aşa cum o creăm noi. Iar copiii noştri vor afla de existenţa lor din cărţi sau expoziţii.
„Geografia oraşului nostru a fost destul de generoasă în vechime. Ostrovurile Dâmboviţei, care absorbeau debitul suplimentar de apă protejând de inundaţii cartierele din apropiere, erau adesea înconjurate de păduri. Fragmente din aceste bogăţii au supravieţuit până la mijlocul secolului al XIX-lea. Ele au dispărut pe măsură ce oraşul şi-a sporit zestrea demografică cu tot ceea ce presupune acest lucru: noi cartiere, spaţii industriale etc.”, este un fel de concluzie a celor care organizează expoziţia despre grădinile pierdute al Bucureştiului.
Apoi ne întorc, frumos şi melancolic, în vremurile de demult. „În vestul oraşului vechi, unde se află biserica Sf.Elefterie Vechi, a existat o vastă zonă împădurită, care se întindea până pe Dealul Cotrocenilor. După 1850, o parte din această zonă verde a devenit grădina Zdrafcu, aflată în zona actuală a Monumentului Eroilor Sanitari. Către 1870, în grădina Zdrafcu a fost amenajată o sală mare de dans, sală care găzduia şi un teatru. Grădina dispare treptat, după primul război mondial, în urma lotizărilor cauzate de extinderea oraşului. În apropierea ei, pe malul celălalt al Dâmboviţei, unde este Facultatea de Drept se afla grădina Procopoaiei, care urca şi pe Calea Plevnei. La intersecţia Căii Plevnei cu bulevardul Regiei se afla grădina Scufa, a cărei perioadă de glorie a fost undeva între 1850 şi 1900.”
Un loc în care lumea se plimba să-şi arate ultimele descoperiri ale modei a dispărut şi ea. „Una dintre marile grădini dispărute a Bucureştiului a fost aceea numită Belvedere şi care s-a aflat între actuala stradă Mircea Vulcănescu (fostă Fracmazon) şi cartierul Gării de Nord. A fost una dintre primele grădini publice creată ad hoc, martoră a modernizării costumelor şi a manierelor. Începând cu 1870 dispare cu repeziciune, pe măsură ce apar Spitalul şi Muzeul Militar, Gara de Nord şi cartierele aferente.”
Iată şi o trecere în revistă şi a multor altor grădini dispărute. „Apoi cine ar mai putea crede că au existat mici pete de culoare chiar în centrul oraşului: grădina Sărindarului, lângă Cercul Militar; grădina Slatter, în zona Pieţei Valter Mărăcineanu de azi; Grădina cu Cai nu departe de statuia lui Mihai Kogălniceanu; Grădina Raşca de pe actuala stradă Edgar Quinet; Grădina Universală a «tinerilor berbanţi» din piaţa Universităţii de astăzi unde se afla nu demult instalat celebrul ceas al întâlnirilor; grădina «jupânului Stavri» de pe strada Academiei; grădina Oteteleşanu, din zona Palatului Telefoanelor; Grădina Union, de pe strada Ion Câmpineanu, evocată de Caragiale în piesa «O noapte furtunoasă»; întinsa grădină a lui Heliad din zona Pieţei Obor de azi, unde se aflau ruinele casei lui Heilade Rădulescu; grădina lui Ivaşcu din vechea barieră a Vergului; grădina Orfeu din spatele Palatului Regal.”
Expoziţia „Grădini dispărute din Bucureşti”, care va fi vernisată miercuri, 25 martie, este realizată de Muzeul Municipiului Bucureşti, în parteneriat cu Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, secţia Amenajarea şi Planificarea Peisajului.
PS: Ca o ironie, astăzi, când deschizi pagina de internet, acesta îţi oferă un buchet de flori. Culori ce îţi rămân câteva secunde pe retină.
Recomandările noastre
