Îmi amintesc că, în octombrie 2011, am semnat pentru o Scrisoare deschisă, inițiată de jurnalistul și scriitorul Alexandru Petria, prin care se cerea redarea cetățeniei scriitorului Paul Goma, retrasă din ordinul lui Nicolae Ceaușescu. Subiectul a fost discutat  și în Parlament, dar atât. Decidenții politici și diplomații noștri nu au făcut nimic mai mult, iar Paul Goma a transmis că el nu vrea să se căciulească pentru a cere ceva ce i se luase pe nedrept. Avea pretenția unui intelectual care adusese cinste țării sale prin literatura publicată la Paris să i se ofere pașaportul românesc, nu să vină să-l ceară.

Amintirile mele din timpul liceului se leagă și de Paul Goma, singurul disident autentic pe care l-am cunoscut înainte de Decembrie 1989. Nu l-am întâlnit niciodată, însă i-am văzut acțiunile de sfidare a regimului. Învățam la un liceu din apropierea blocului său și, împreună cu colegii, comentam actele de răzmeriță ale scriitorului la care mai tot timpul venea Miliția și Securitatea. Ce nu vedeam, mai auzeam de la un apropiat de-al său, rudă cu o colega de-a mea.

Am văzut cerceaful atârnat de Goma, în semn de protest, la balconul blocului de la Complexul 33 din Drumul Taberei, pentru că locuiam în cartier. Mi s-a povestit cum îl păzeau securiștii și cum îi convingeau pe oamenii care-l vizitau (poeți, în general) să-l facă să înceteze cu gesturile de protest și incitare. Noi, liceeanii de-atunci (sfârșitul anilor 70), îi admiram curajul și nu-mi amintesc ca vreunul din grupul meu să-l fi considerat nebun. Era un om curajos, singurul pe care l-am văzut făcând ceva public împotriva lui Ceaușescu și a regimului său dictatorial.

Când l-au arestat pe Goma, am aflat destul de repede. Era de așteptat, după faza cu cearceaful din balcon, dar mai ales după emisiunile de la Radio Europa Liberă unde se citea o scrisoare deschisă adresată lui Nicolae Ceaușescu, pe care Paul Goma reușise să o trimită numai el știe cum. Criticile acide ale scriitorului, dar și cele ale realizatorilor de la Europa Liberă îl scoteau din minți pe președintele-dictator. Ne-au povestit asta niște ofițeri de Securitate, unul dintre ei chiar la radioul din Munchen, sediul pe care Carlos Șacalu, din ordinul lui Ceaușescu a încercat să-l arunce în aer.

Paul Goma a fost arestat pe 2 martie 1977. Vâlvă mare nu a apucat să se facă deoarece pe 4 martie ne-a lovit cutremurul. Să zicem că a fost salvarea lui Ceaușescu în fața Occidentului, care punea mare preț pe libertatea omului. O chestiune de moment, însă. Radio Europa Liberă și-a reluat atacurile și mai virulent după eliberarea din arest a scriitorului. Dictatorul a decis: Goma, cu soție și copil să plece din țară. Tot securiștii i-au sugerat să emigreze. Iar în noiembrie 1977, Goma și familia au plecat în Franța.

Ce a urmat? Ce aveam să aflăm și noi, în primul rând tot de la Europa Liberă. Nicolae Ceaușescu a ordonat lichidarea lui Paul Goma. Șef al Securității era generalul Nicolae Pleșiță. A trimis la Paris două echipe. Una avea ca scenariu să-l asasineze pe Goma cu o bombă. Mașinăria a explodat, dar scriitorul nu a fost atins. În al doilea scenariu, ofițerul de Securitate trebuia să-l otrăvească pe Goma. Omul a defectat și a povestit cine era și de ce venise din ordinul președintelui României Nicolae Ceaușescu.

Presa de pretutindeni, dar mai ales din Franța și Germania, a explodat. Aidoma cu furia lui Nea Nicu. Otrava și securistul lui îl ocoliseră pe omul care-l persiflase. Din păcate, 42 de ani mai târziu, ”Agentul COVID-19” avea să-l răpună pe rebelul scriitor Paul Goma, român în minte și simțire, azilant politic la Paris, în acte.

 

 

Te-ar putea interesa și: