Piesele „Bizoni” şi „Girafe” au fost scrise în anii 2008-2009 şi fac parte din Trilogia fabulelor urbane, alături de piesa „Lei”. Radu Afrim spune că le-am putea numi Trilogia maşinii de spălat, pentru că au în centru acest obiect aparent banal, dar care a revoluţionat viaţa femeii în secolul trecut.
„Girafe”, Fabula urbană #1 explorează tema cuplului fără copii, complicând intriga prin adaptarea criticii epocii de dictatură a anilor ’50 din Barcelona la realităţile autoritare din România anilor ’68.
„Am adus acţiunea din „Girafe” în România anilor 1968 – 1970, decorul şi estetica jocului sunt mai realiste. În schimb, acţiunea din „Bizoni” se petrece în zilele noastre şi este vorba despre o dramă de familie. Ambele sunt piese sociale, fără a fi enervante social”, declară Radu Afrim.
Radu Afrim nu a încercat două spectacole gemene, ci, dimpotrivă, le-a distanţat prin decor, atmosferă, durată, mijloace şi discurs regizoral. Dacă în Girafe îşi purta auditoriul printr-un tragicomic care evolua în spirală, de la un moment la altul, Bizoni este un spectacol trist. Radu Afrim face apel în spectacol la toate modalităţile prin care se manifestă ca artist vizual şi creator de ”univers sonor”, asistat de coregrafia de invidiat a Andreei Gavriliu.
