Istoria accelerează în ultima vreme, iar ultima noutate seismică o constituie anunțul de vineri al Japoniei privind o nouă strategie militară și bugetul necesar implementării ei. Este o transformare istorică, iar premierul Fumio Kishida merită să fie lăudat pentru că și-a asumat riscul politic de a-și educa țara în privința amenințărilor tot mai mari reprezentate de China și Coreea de Nord și a modalităților de descurajare a acestora. (editorial)

Tokyo a anunțat că-și va mări bugetul militar la 2% din PIB până în 2027, dublu față de aproximativ 1% acum. Documentele de strategie care însoțesc acest buget au dreptate să califice momentul actual drept „cel mai complex și grav mediu de securitate” de după al doilea război mondial.

Strategia menționează explicit „provocarea” din partea Beijingului. Nu uitați că în august cinci rachete balistice chineze au aterizat în apele din preajma Japoniei. Iar Coreea de Nord lansează cu regularitate rachete pe deasupra arhipelagului japonez. Tokyo afirmă că se va pregăti „pentru cel mai rău scenariu posibil”.

De remarcat este că strategia prevede achiziția de rachete cu rază mai lungă, capabile să lovească situri de lansare și nave inamice, fiind posibil ca ele să includă și vrea 500 de rachete de croazieră Tomahawk de fabricație americană. Acesta e genul de armă care silește alte țări să se gândească de două ori înainte de a ataca un vecin suveran.

De salutat e și faptul că strategia se concentrează pe vulnerabilitatea primului lanț insular din Asia de Est, din sudul Japoniei până în Taiwan. China își intensifică „activitățile militare în preajma Taiwanului”, afirmă strategia, iar „echilibrul militar general dintre China și Taiwan” se modifică rapid în avantajul Chinei. Soarta Taiwanului contează enorm pentru capacitatea Japoniei de a se apăra, și mai cu seamă de a-și apăra insulele periferice.

Documentele promit achiziția de noi nave și avioane militare, dar și noi investiții în domeniul cibernetic. Toate acestea vor complementa acțiunile SUA de reînarmare, presupunând că America va reuși să-și pună în practică priorități precum extinderea flotei de submarine de atac, mărirea producției de muniție cu rază lungă de acțiune și mutarea acestor active în Pacific. Un început ar putea fi restabilirea prezenței permanente a avioanelor militare americane la baza aeriană Kadena din Okinawa.

Predictibil, Beijingul a perorat împotriva noii strategii a Japoniei, dar nu se poate învinovăți decât pe sine. Nu a ținut sub control lansările de rachete și programul nuclear ale clientului său, Coreea de Nord. Vecinii sunt alarmați de manevrele lui agresive din Marea Chinei de Sud, respectiv de Est, de ciocnirile de la granița cu India, de politica de intimidare față de Australia și alte țări, dar mai cu seamă de amenințările adresate Taiwanului. În calitate de a treia economie a lumii, Japonia deține resursele financiare necesare pentru a face ceva în privința Chinei.

Noua strategie echivalează cu o revoluție în politica internă a Japoniei, fiindcă în esență îi transcende constituția pacifistă postbelică. Ea continuă viziunea regretatului premier Shinzo Abe a unei Japonii care renunță la reticența ei postbelică de a-și construi o armată puternică. Rahm Emanuel, ambasadorul american în Japonia, afirmă că o o schimbare politică de o asemenea magnitudine ar putea necesita în mod normal un deceniu pentru a fi finalizată. Însă dispoziția publicului se schimbă rapid, pe fondul invaziei ruse din Ucraina și a agresiunii tot mai pronunțate a Chinei, notează cei de la wsj.com

Noua strategie ancorează ferm Japonia în alianța cu SUA. Tokyo este cel mai important aliat al Americii, iar o Japonie mai puternică din punct de vedere militar va îmbunătăți politica de descurajare în Pacific.

(Traducerea Rador)