Un gigant american inundă cu otravă agricultura românească. Cine l-a dovedit vinovat pe cel mai mare producător mondial de pesticide

Un gigant american inundă cu otravă agricultura românească. Cine l-a dovedit vinovat pe cel mai mare producător mondial de pesticide

Compania Monsanto, principalul producător de pesticide din România, a fost obligată să îi plătească unui grădinar american despăgubiri în valoare de 289 de milioane de dolari. Gigantul din industria agrochimică a fost acuzat că unul dintre insecticidele pe care le fabrică, Roundup, este cancerigen. Anul trecut, Monsanto a avut în România o cifră de afaceri de aproximativ 95 de milioane de euro. În acest context, Emil Dumitru, președintele uneia dintre cele mai mari asociații agricole din România, susține că nu există niciun motiv pentru consumatorii români să se îngrijoreze, că aceste produse sunt acreditate, chiar dacă asupra lor planează o mare umbră de îndoială. El este contrazis de un ofi cial din cadrul Ministerului Agriculturii, care, sub rezerva anonimatului, a susținut pentru „Evenimentul zilei” că Monsanto ne-a chimizat pământurile agricole la nivel industrial cu substanțe cancerigene, că la mijlloc este vorba despre acte criminale și că DIICOT ar trebui să se autosesizeze.

Monsanto a suferit o lovitură grea luna aceasta. După un proces, de-a lungul căruia avocații lui Dewayne Johnson (foto) au susținut că Monsanto știa și tăinuia faptul că produsul Roundup ar putea cauza cancerul, juriul Curții Supreme din San Francisco a dat un verdict extraordinar: compania trebuie să îi plătească grădinarului de 46 de ani, aflat pe moarte, daune în valoare de 289 de milioane de dolari. Sentința istorică dă astfel speranțe celor 5.000 de americani care au formulat plângeri asemănătoare cu cele ale lui Dewayne Johnson.

„Nu există birou unde să nu fie infiltrată compania Monsanto”

„Monsanto este de cel puțin 15 ani în România și asta din cauza lipsei de determinare a guvernului, care nu a realizat acte normative pentru a combate real autorizarea substanțelor. În prezent, Autoritatea Națională Fitosanitară, care de-abia de câțiva ani și-a încropit un laborator, dotat cu o tehnologie veche de 20 de ani, autorizează aceste pesticide. Autorizarea se face după ureche. Dacă presiunea politică e mare, lucrurile se mișcă rapid, se introduc produsele în consumul tehnologic. România a fost salvată, într-un fel, de integrarea în Uniunea Europeană. Până în 2007, Monsanto a băgat toate mizeriile posibile în terenurile noastre. Odată cu intrarea în UE ne-am supus automat unor reglementări, iar Monsanto nu a mai fost lăsată de capul ei. (...)Asta e atentat la siguranța națională, ceea ce se întâmplă după ’89. Dacă se face o plângere penală și dacă se apucă DIICOT-ul să studieze toate actele normative sau ordinele ministrului va constata că la mijloc este vorba de acte criminale. Însă nu le studiază nimeni, pentru că atunci când spui Monsanto prin minister nu există birou pe unde să nu fie infiltrată. Lucrurile sunt foarte grave, uitați-vă pe cifra de afaceri pe care a atins-o în România”, a declarat, sub rezerva anonimatului, un oficial din Ministerul Agriculturii pentru EVZ.

Două tipuri de solare: unul pentru producția proprie, altul pentru legumele de vânzare

Potrivit sursei noastre, aflăm că fermierii din Vidra, renumiți pentru legumele lor gustoase, sunt foarte conștienți de nocivitatea acestor pesticide. De aceea, aceștia au ajuns să-și construiască două tipuri de solare: unele mici, separate, pentru producția proprie, și altele mai mari, pentru produsele pe care le scot la vânzare.

Însă, când am discutat despre situația Monsanto din România cu Emil Dumitru, președintele Federației Naționale PRO AGRO, acesta ne-a declarat că românul nu ar trebui să se îngrijoreze cu privire la produsele Monsanto, că acestea sunt acreditate, că el însuși le folosește și că „n-are rost să comentăm pe niște date pe care EFSA le are în baza unor studii”

 

Producția ecologică din România, afectată de interesele Monsanto

Producția ecologică nu este o poveste. UE încurajează de 20 de ani producția ecologică, căci este mai prietenoasă cu mediul și mai sănătoasă pentru consumator, chiar dacă presupune, în primă fază, costuri mai mari decât cea convențională. Specialiștii susțin că avem un potențial extraordinar pe această nișă, pe care nu îl punem în valoare din cauza interesului marilor companii de a-și vinde pe bandă rulantă produsele. Mai mult decât atât, subvențiile acordate de Uniunea Europeană pentru conversia terenurilor și producțiilor în sistem ecologic sunt foarte valoroase, dar cum în România totul e programat să se întâmple invers decât normal, avem un procent extrem de mic de culturi ecologice.

În plus față de acestea, ni s-a precizat că soluțiile alternative au ajuns la un nivel atât de înalt încât rivalizează cu chimizarea Monsanto. De exemplu, pentru a nu se mai utiliza insecticide în cazul gândacului de cartof, fermierii pot folosi o altă specie de gândaci, care îl mănâncă. Practic, acest sistem alternativ care mizează pe lanțul trofic propune schimbarea unei paradigme învechite de agricultură cu una nouă, armonizată cu interesul țării.

De ce susțin fermierii români chimizarea

„Este o nișă de producție de luat în seamă, dar nu avem cum să asigurăm hrana celor 500 de milioane de locuitori ai Europei doar cu producția ecologică. Ușor-ușor va crește, dar în niciun caz nu se poate pune în discuție ca o alternativă la cultura convențională pentru că avem nevoie, întâi de toate, de un consumator care să aibă un venit pe măsură, produsele ecologice fiind obținute din producții mai mici, care angrenează multe resurse umane. Astăzi, noi utilizăm produse de protecție a plantelor cu gradul 4 de toxicitate, adică cele mai puțin toxice, nu cum se întâmpla înainte de Revoluție, când se foloseau produse de gradul 1 și 2. Nu putem să obținem, de exemplu, porumb în sistem ecologic atâta timp cât ne-ar trebui o resursă umană foarte mare, pe care nu o mai găsim și nici nu este dispusă să se angajeze. Plus de asta, gândiți-vă că suntem într-o competiție mondială, porumbul din România se întâlnește pe piață cu cel din America, al nostru este convențional, al americanilor poate să fie modificat genetic. Din păcate, trebuie să vă spun că, la nivel de percepție, consumatorul european asociază modificarea genetică cu o chestiune foarte rea. Practic, ca să înțelegeți diferența dintre o soia convențională și una modificată genetic, o soie convențională nu are inserată o rezistență într-o secvență de ADN, să zicem, la un erbicid care se numește glifosat și care odată aplicat lasă terenul curat de buruiueni, pe când pentru cea convențională trebuie să aplici 2-3 tratamente chimice ca să combați aceeași buruiană. Și, atunci, mă întreb retoric: care dintre cele două culturi este mai dăunătoare solului?”, a declarat Emil Dumitru, președinte AGRO PRO.

Specialiștii recomandă tratarea ecologică

În opoziție cu cele de mai sus, iată ce zice un specialist, cadru didactic, care a preferat să rămână anonim: „Referitor la organismele modificate genetic, țin să precizez că momentan nu avem studii care să demonstreze 100% că modificarea și consumarea acestor produse nu poate determina, în timp, modificări genetice inclusiv la animale și om. Astfel, este mai recomandat să tratezi friendly, adică în sistem ecologic, decât să modifici și să chimizezi planta. S-a dovedit, de asemenea, că prin utilizarea unor substanțe alternative, extrase din mediu, deci nu de sinteză, se pot obține producții mari”.

Iată și un raționament pentru fermierii care se tem că nu-și vor mai atinge obiectivele de vânzări: un hectar cultivat în sistem ecologic produce 1.500-2.500 de kg de grâu, iar prețul unui kilogram este de 1,5 lei. În sistem chimizat, un hectar produce 9.000-10.000 de kg de grâu, iar prețul unui kilogram este de 0,5 lei. Astfel, cifrele sunt foarte apropiate, grâul ecologic de pe un hectar valorează aproximativ 3.750 lei, iar cel de pe hectarul chimizat 4.500 lei.

Nu avem niciun studiu care să ne arate câte hectare sunt chimizate

Monsanto vinde foarte bine în România și a distrus agricultura pentru că a chimizat. Între anii ’80 și ’90, Europa a chimizat în disperare, iar costurile de decontaminare sunt foarte mari. În România avem la șes milioane de hectare curate, iar odată cu mizeria anilor ’90, există grava suspiciune că s-au adus îngrășăminte cu vagoanele de la ucrainieni, de la un combinat chimic apropiat de Cernobîl, anume Krivoi Rog. Ministerul Agriculturii trebuie să comunice, o dată la 5 ani, câte hectare sunt contamintate, câte nu. Acest lucru nu se întâmplă la noi. Pe de altă parte, s-a constatat că chimizarea execesivă determină, în timp, rezistența. UE are deja reglementări foarte clare, doar că sunt cu titlul de recomandări. Revenind la Monsanto, guvernul SUA se dezice încet-încet de această companie. Americanii au dezvoltat, în ultimii 20 de ani, un program de hiperindustrializare, dar au ajuns la concluzia că și-au distrus mediul încojurător. Prin urmare, Monsanto s-a mutat în alte țări. Prima țintă a fost Argentina, unde au distrus suprafețe mari din pădurile Amazonului”, conform sursei EVZ.

Secretul ungurilor

Conform specialistului contactat, problema în România nu constă neapărat în utilizarea anumitor substanțe, ci, atenție, în lipsa de expertiză de la nivelul terenurilor: „Pe vremea comuniștilor existau cooperative și experți. După ’90, n-am făcut altceva decât să distrugem ceea ce am construit în zeci de ani, anume un sistem autarhic după modelul chinez. Unul dintre cei care s-au luptat împotriva acestor mizerii a fost Victor Surdu, care s-a certat și cu Iliescu, opunându-se distrugerii cooperativelor și CAP-urilor. Ungurii nu le-au distrus, iar acum au o industrie mai puternică decât a noastră”.

„Statul își îmbolnăvește cu bună știință populația”

Un alt aspect menționat de sursă și care are loc din cauza haosului constituțional din România este următorul: la noi, tot ce înseamnă producție internă, de la cereale și până la legumele și fructele care se vând la tarabele piețelor din întreaga țară, este controlată de direcțiile Ministerului Agricol. Ce înseamnă, mai exact, acest lucru?

În București, de exemplu, există aproximativ 70 de piețe. În același timp, în cadrul direcțiilor Ministerului Agriculturii nu există mai mult de 4-5 persoane care controlează produsele înainte de a fi puse pe piață. Deci, controlul este mai degrabă fictiv. Și atunci, în calitate de consumator, îți pui următoarele întrebări: ce să mănânc? Produsele țăranilor verificate de 4-5 persoane sau cele din import, care sunt verificate la graniță, atunci când dintr-un tir se iau câteva produse, se sigilează și se trimit pentru verificare la Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor? Sursa noastră susține că, în cazul produselor din import, avem cât de cât o certitudine, dat fiind că există măcar o procedură. „Cu totul altfel stau însă lucrurile în cazul fructelor și al legumelor de la tarabele țăranilor. Nimeni nu a făcut niciun studiu serios în cadrul căruia să analizeze, pe o eșantionare într-adevăr reprezentantivă, produsele care se vând la tarabele din piețele noastre. Nimeni nu a făcut acest lucru, în mare parte pentru că un astfel de studiu ajunge la peste 10.000 de euro și pentru că din rezultate ar reieși haosul care se întâmplă în România și faptul că Statul își îmbolnăvește cu bună știință populația, prin inacțiune”, conform sursei.

 

O anomalie pentru care plătim

În România, se acceptă importul de organisme modificate genetic, dar este interzistă cultivarea. „Dacă avem voie să le consumăm, de ce nu ni se permite să le producem în România? De ce trebuie să plătim comision nu știu cărei firme americane? În alte țări comunitare, ambele lucruri sunt interzise”, ne-a spus un oficial din Ministerul Agriculturii.

 

Ce spun autoritățile

După câteva zile de sunat în gol la Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, Autoritatea Națională Fitosanitară, Ministerul Agriculturii sau Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (reprezentanții cu greu răspund la telefoanele afișate, unde mai pui că nu poți întreba sau sesiza ceva decât prin formulare online) ni se răspunde. Doar că în urma pronunțării cuvântului „Monsanto”, fie ni s-a comunicat că momentan nu există vreo persoană care să ne ofere informații, fie am fost anunțați că le vom primi pe mail. Astfel, biroul de presă al Ministerului Agriculturii ne-a transmis un document din care aflăm că în Uniunea Europeană perioada de aprobare a glifosatului, substanță de bază a insecticidelor Monsanto, a expirat în 2016 și că, pe acest fond, Comisia Europeană a mandatat Agenția Europenă pentru Siguranța Alimentară (EFSA) să reevalueze dosarul substanței active, privind plasarea pe piață a produselor de protecție a plantelor.

Germania, primul stat UE care raportează glifosatul

Tot din răspunsul Ministerului Agriculturii aflăm că statul membru raportor pentru glifosat a fost Germania și că acesta a solicitat Comitetului pentru evaluarea riscului (RAC) din cadrul Agenției Europene a Chimicalelor (ECHA) studii privind carcinogenitatea glifosatului. Raportul de evaluare a dosarului substanței active glifosat a demonstrat că această substanță activă nu trebuie clasificată ca fiind carcinogenă, mutagenă sau toxică pentru reproducere. De asemenea, EFSA a demonstrat că glifosatul nu are proprietăți de perturbare endocrină prin modul de acțiune estrogen, androgen sau tiroidian, toate acestea fiind bazate pe date disponibile în domeniul toxicologiei. Atenție, însă! În ciuda faptului că utilizarea produselor de protecție a plantelor pe bază de glifosat a fost permisă pe o perioadă de 5 ani, între timp cazul Monsanto din SUA face mare vâlvă. Totodată, Franța începe să elimine progresiv această substanță din agricultură, vrând să preia răspunderea Germaniei de a evalua pesticidele care au la bază glifosatul.

Așadar, chiar dacă justiția americană a obligat Monsanto să achite daune uriașe, chiar dacă Germania a raportat această substanță, iar Franța vrea să o elimine din agricultură, pentru statul român toate acestea nu reprezintă nicicum un semnal de alarmă.