Guvernul german, care se va pronunţa oficial săptămâna viitoare, prevede o creştere economică cu 0,5% mai mică decât recenta estimare de 0,8% făcută de principalele institute economice germane. Nici de la Washington nu se vede prea bine Germania deoarece lupta cu Franţa pentru supremaţie în UE va bulversa economia europeană, iar incertitudinea legată de Brexit şi o încetinire a economiei mondiale, au lovit cererea externă şi au prejudiciat producătorii germani.

Potrivit ministerului Economiei, producătorii germani dependenţi de exporturi, probabil că vor continua să simtă dificultăţile provenite din comenzile în scădere din străinătate, pe care cea mai mare economie europeană le înfruntă. Tensiunile comerciale dintre SUA şi China, incertitudinea legată de Brexit şi o încetinire a economiei mondiale, au lovit cererea externă şi au prejudiciat producătorii germani. Aceasta, a făcut să se bulverseze sectorul manufacturier provocând o încetinire a economiei în general.

Sectorul industrial în dificultate pentru Germania

''Economia germană prezintă un tablou mixt'', a spus ministrul Economiei în raportul său lunar. ''În special serviciile şi construcţiile  sunt încă în bună regulă, sectorul industrial, însă, traversează o fază de dificultăţi din pricina încetinirii economiei mondiale''.

Dacă încetinirea Germaniei s-ar înrăutăţi, s-ar mări presiunile asupra Băncii Centrale Europene până acolo încât va trebui să furnizeze stimulente în zona euro. După cum relatează HuffPost, în februarie comenzile de fabrică au căzut brusc cu 4,2%, cea mai mare scădere din ultimii doi ani. Pe o bază anuală, recesiunea atinge 8,4%, cea mai grea din ultimii 10 ani. De date negative sunt pline recentele dezvăluiri de la Berlin, unde cuvântul ''recesiune'', nu mai este un tabù.

O chestiune nu numai economică, dar şi geopolitică

Dificultăţile Germaniei, în afara încetinirii generale a economiei mondiale, nu pot în acelaşi timp să fie conduse doar de o analiză de tip ''economicistic''. Încă de la instalarea sa, preşedintele SUA, Donald Trump, a luat la ţintă Berlinul din pricina unui surplus comercial. Şi, în general, Statele Unite nu tolerează ca pe Continentul european să poată exista o potenţială hegemonie, o supremaţie economică. Foarte dure avertismente către Berlin au venit şi asupra proiectului gazoductului Nord Stream 2, care va transporta 55 de miliarde de metri cubi de gaz anual din Rusia spre Germania şi în Europa.

Nu trebuie uitat printre altele că din 2016, China a devenit primul partener comercial al Germaniei. Statele Unite, care erau pe locul 1 în 2015, au coborât pe locul 3, după Franţa, care încă din 1961 fuseseră principalul echivalent al comerţului extern german.

Berlinul văzut de la Washington de către Henry Kissinger şi Robert Kagan

Cum se vede Germania de la Washington? Dincolo de cuvintele lui Trump, simptomatic este ceea ce Henry Kissinger scrie în ''Arta diplomaţiei'': ''De fapt, cel puţin de la Războiul celor Treizeci de ani până astăzi, atitudinea Germaniei a constituit mereu o dilemă: dacă se afla într-o stare de slăbiciune, avea vise expansioniste către ţările vecine, Franţa în principal, dar în acelaşi timp perspectiva unei Germanii unite teroriza naţiunile limitrofe. Temerile lui Richelieu că o Germanie unită poate domina Europa şi se va impune Franţei, fusese anticipat  de un observator britanic care în 1609 scria: '' În ceea ce priveşte Germania, ca o singură monarhie, unită, ar fi teribil pentru toţi ceilalţi...''. Din punct de vedere istoric, observă Kissinger, ''Germania a fost mereu ori prea slabă, ori prea puternică pentru pacea Europei''.

Despre ''O chestiune germană'' a vorbit de curând şi Robert Kagan pe Foreign Affairs. ''Statele Unite nu numai că au tolerat succesul economic al Germaniei occidentale şi în general al Europei occidentale, dar l-au primit favorabil, chiar pe spesele industriei americane''. Fără a uita că ''unificarea Germaniei în 1871 a creat o nouă motivare, un nou imbold, în inima Europei, O Germanie care era prea mare, prea populată, prea bogată şi prea puternică pentru a fi comparată cu alte puteri europene, inclusiv Regatul Unit''.

Astăzi, acea ''Germanie democratică şi iubitoare de pace, pe care toţi o cunosc şi o iubesc, a crescut în circumstanţele speciale ale ordinii internaţionale liberale, dominată de Statele Unite, atmosferă instituită după cel de al Doilea Război Mondial''. O ordine, aceea liberală internaţională care, cum admite însuşi Kagan, s-a terminat şi se deschide către marile întrebări asupra viitorului Uniunii Europene, notează  editorialistul Roberto Vivaldelli.