Că Statele Unite sunt din ce în ce mai interesate de regiunea Indo-Pacific în comparație cu Europa, nu este un fenomen nou.

A fost deja cazul în mandatul președintelui Obama, cu „pivotul asiatic”, constând în mutarea „centrului de greutate” al politicii externe americane către această zonă, în detrimentul Bătrânului Continent.

Cu toate acestea, începând cu 2014, Statele Unite și-au sporit prezența militară în Europa, ca parte a operațiunii Atlantic Resolve, care vizează asigurarea țărilor europene care se simțeau amenințate de Rusia.

Motivând procente mici din PIB acordate de către Berlin apărării, plus gazoductul Nord Stream 2 (un colosal pariu gazier câștigat de Putin cu Europa, în defavoarea gazului lichefiat american), președintele Donald Trump și-a pus în practică criticile față de Germania, intenționând să reducă drastic (cu 30%) volumul forțelor americane staționate în această țară.

O perspectivă care nu-i încântă deloc pe mulți politicieni germani,, indiferent de culoarea lor politică.

De exemplu, „miniștrii-președinții” din patru state regionale (Baden-Württemberg, Renania-Palatinat, Bavaria, Hesse) le-au scris celor 13 membri ai Congresului SUA cerându-le să împiedice acest proiect.

Potrivit acestora, forțele americane desfășurate în Germania constituie „coloana vertebrală a prezenței militare în Europa și a capacității de acțiune a NATO”.

Cerându-le americanilor să „nu taie legătura de prietenie (cu Germania), ci „să o întărească”.

La nivelul guvernului  federal, care a luat notă de această evoluție a situației, continuă să se considere că NATO trebuie să rămână piatra de temelie a securității europene.

Considerăm că Alianța Nord Atlantică are o valoare deosebită pentru fiecare dintre membrii ei. (…) Trupele americane din Germania ajută la protejarea nu numai a Germaniei și a părții europene a NATO, dar și a intereselor Statelor Unite ale Americii”, a declarat cancelarul german Angela Merkel.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE