Germania. Terorism și psihiatrie în atacurile teroriste

Germania. Terorism și psihiatrie în atacurile teroriste

Dacă caracterul rasist al atacului de miercuri din orașul Hanau este privilegiat de poliția germană, profilul criminalului, paranoic și complotist, ridică din nou întrebări despre legăturile dintre terorism și problemele psihiatrice.

„Motivație xenofobă”. Autoritățile germane consideră că uciderea a nouă persoane de origine străină, în centrul orașului Hanau, este legată în principal de această „otravă”.

Principalul suspect, găsit mort la domiciliul său, a lăsat în urmă un manifest de 23 de pagini care combina apeluri xenofobe cu diatribe paranoice. Dar pe teren politic, atacul din Hanau a dat naștere unei adevărate bătălii.

În timp ce cancelarul german Angela Merkel denunță „otrava” rasismului, partidul de extremă dreaptă AfD (Alternativa pentru Germania) , acuzat că normalizează discursul de ură față de străini, respinge natura ideologică a uciderii. Potrivit co-liderului Joerg Meuthen, împușcăturile nu au fost „nici de stânga, nici de dreapta”, ci actele unui „om nebun”.

Ne puteți urmări și pe Google News

Aceste comentarii se bazează pe modul de operare al criminalului. În manifestul său, el a declarat în special că a fost urmărit, încă din copilărie, de o „organizație secretă” care îi putea „citi mintea”.

Bărbatul, în vârstă de 43 de ani, a cerut și poporului american să se ridice împotriva „unei societăți secrete invizibile” într-un videoclip în limba engleză postat pe YouTube, care ulterior a fost șters.

Cu toate acestea, aceste elemente nu sunt suficiente pentru a explica motivul atacului, a spus Cynthia Miller-Idriss, sociolog.

Intervievată de France 24, această expertă în probleme de radicalizare consideră că tulburările psihologice pot favoriza actul criminal, dar nu sunt cauza: „Persoanele cu probleme de sănătate mintală pot fi mai sensibile la retorica extremistă. Acest factor, împreună cu insecuritatea economică sau traumele din copilărie, pot amplifica sentimentul de amenințare și nevoia de acțiuni percepute ca eroice, ca răspuns. Dar este esențial să separăm această vulnerabilitate psihologică de planul de exterminare xenofobă pus în mod clar în practică de criminal”.