După cum au arătat dezvăluirile despre atacurile cibernetice lansate în toamna anului trecut împotriva Statelor Unite, Rusia se află angajată într-un intens război informaţional contra Occidentului. Alte ţinte ale atacurilor cibernetice ruse au inclus Germania, Estonia, România, Ucraina şi Georgia. După cum a declarat recent în Senatul SUA directorul serviciilor americane de informaţii, James Clapper, ameninţarea rusă este "mai gravă decât se estima iniţial", notează ambasadorul George Cristian Maior într-un articol intitulat "Războiul tăcut al Rusiei împotriva Occidentului", publicat miercuri pe blogul cotidianului Financial Times.

Capacitatea hackerilor ruşi de a accesa cu succes reţelele informatice ale Departamentului de Stat şi Casei Albe ar trebuie să constituie un semnal de alarmă, scrie autorul, fost director al Serviciului Român de Informaţii (SRI). Statele Unite şi aliaţii lor din NATO trebuie să răspundă acestor acţiuni prin dezvoltarea unor sisteme mai eficiente de contracarare a acestei ameninţări.

În Europa şi în zona euroatlantică, ofensiva informaţională a Rusiei este condusă cu un grad tot mai ridicat de determinare şi de sofisticare. Este un război inteligent şi modern care merge cu mult dincolo de necesităţile tradiţionale de a cunoaşte intenţiile statelor inamice, care, în opinia preşedintelui rus, Vladimir Putin, includ orice ţară ce se opune ambiţiilor sale expansioniste, potrivit autorului.

Aceasta se bazează pe o tradiţie a serviciilor ruse de informaţii care datează din perioada Imperiului Ţarist şi include tehnici de luptă politică pe lângă culegerea regulată de informaţii. Poliţia secretă bolşevică, CEKA, le numea "măsuri active" şi le-a folosit pentru promovarea idealurilor revoluţionare în întreaga lume. Ele includeau totul de la asasinatul politic la utilizarea propagandei sub acoperire, continuă George Maior.

Obiectivele tactice ale războiului cibernetic rus depind de circumstanţe. La fel ca în cazul atacurilor de anul trecut asupra SUA, atacurile cibernetice lansate în 2013 împotriva României şi a altor ţinte NATO au urmărit accesarea informaţiilor clasificate. SRI a reuşit să detecteze şi să blocheze aceste atacuri. În 2007, un atac cibernetic contra site-urilor guvernamentale din Estonia a căutat să pedepsească această ţară pentru mutarea unor statui ale ostaşilor sovietici. În alte cazuri, scopul a fost propagandistic. Anul acesta, un atac asupra site-urilor guvernamentale din Germania a fost revendicat de grupul autointitulat CyberBerkut care a acuzat sprijinul acordat de Berlin Kievului, comentează diplomatul român.

Aceste operaţiuni sunt doar o parte a unui spectru mult mai larg de măsuri active luate împotriva ţărilor occidentale, care includ finanţarea unor partide politice, crearea de bloguri şi site-uri proruse, manipularea în reţelele de socializare şi folosirea agenţilor de influenţă. Toate servesc obiectivul comun de a scoate din joc presupuşii inamici ai Rusiei prin propagarea disensiunilor şi dezinformare, adaugă fostul director al SRI.

În pofida numeroaselor atacuri informatice contra SUA şi Europei, ţintele primare ale Rusiei rămân statele situate cel mai aproape de graniţele sale. Din acest punct de vedere, atrage atenţia George Maior, strategia lui Putin este evidentă: subminarea şi destabilizarea guvernelor alese democratic în ţările vecine, pentru a câştiga acolo influenţă politică, economică şi strategică. Obţinând susţinere internă în aceste ţări pentru politicile Rusiei, prin intermediul elitelor politice, culturale, dar şi al mass-media, Putin speră să reconstruiască o sfera de influenţă europeană şi să exercite control asupra deciziilor de importanţă strategică pentru Rusia. Aceste tactici, ca şi războiul informaţional propriu-zis, nu sunt noi, însă utilizarea lor a atins acum un nivel de intensitate nemaivăzut de la momentul culminant al Războiului Rece.

Acest proces a început în anii 2000, în contextul relansării graduale şi modernizării complexului militar şi de spionaj rus după Războiul Rece. Creierul noului complex a fost însuşi Putin, fost ofiţer KGB în perioada sovietică şi fost director al FSB. El mai mult decât oricine altcineva este responsabil pentru reabilitarea moştenirii CEKA şi încorporarea metodelor acesteia în funcţionarea de zi cu zi a statului rus şi relaţiilor sale externe, reaminteşte autorul. Chiar şi predecesorii săi din epoca sovietică au făcut mai mult ca să se asigure că diferitele ramuri ale serviciilor de securitate rămân subordonate puterii civile. Cu toate acestea, în Rusia lui Putin principalele pârghii ale puterii au fost mult timp controlate de foşti şi actuali agenţi de informaţii. Modul în care structurile diplomatice şi militare ale Rusiei au fost regândite pentru a încorpora agenţi de spionaj la vârf constituie coloana vertebrală a unei noi şi moderne ameninţări a Occidentului, adaugă fostul director al SRI.

SUA şi unele ţări europene (în principal Marea Britanie, dar şi Polonia şi România) au avertizat asupra consecinţelor operaţiunilor agresive de informaţii ale Rusiei. Răspunsul la aceste avertizări a fost în general slab şi incongruent cu uriaşa forţă operaţională desfăşurată de agenţiile ruse de spionaj extern (SVR), intern (FSB) şi militar (GRU), notează diplomatul român. Această mulţumire de sine a permis Rusiei să câştige startul în jocul de informaţii, penetrând societatea occidentală într-o măsură în care liderii acesteia au fost reticenţi în a recunoaşte şi acţiona cu scopul de a dezvolta o politică unită în privinţa Rusiei. Până la criza din Ucraina, acest fapt a fost mai evident în sectorul energetic, unde controlul asupra infrastructurii vitale i-a permis Rusiei să îşi menţină poziţia de furnizor dominant pe o piaţă europeană dependentă.

Această situaţie nu mai poate continua. A venit timpul ca Europa şi NATO să adopte acţiuni mai ferme, scrie George Maior. Se impune o reacţie robustă şi coerentă faţă de războiul tăcut al Rusiei, prin contracararea şi neutralizarea activităţilor sale de spionaj în statele membre. Aceasta necesită mai multă voinţă politică, dar şi resurse suplimentare şi instrumente mai eficiente – inclusiv modalităţi legale adecvate pentru a proteja securitatea şi libertăţile din Europa. Serviciul Român de Informaţii joacă deja un rol activ în contracararea acestei ameninţări, oferind ajutor unor aliaţi regionali precum Ucraina în sensul modernizării capacităţilor cibernetice de apărare şi pentru monitorizarea infiltrărilor serviciilor ruse de spionaj în sectoare esenţiale de activitate.

Mai multe însă trebuie făcut colectiv în cadrul UE şi NATO. Cooperarea în interiorul celor două organizaţii trebuie intensificată pentru a răspunde la amploarea provocărilor existente. Până când acest lucru nu se va schimba, Occidentul nu va fi capabil să se opună eficient ambiţiilor Rusiei. Occidentul are nevoie urgent de o nouă strategie de contrainformaţii care să conştientizeze natura ameninţării şi să aibă abilitatea de a readuce Rusia la respectarea dreptului internaţional si a normelor diplomatice specifice secolului 21, încheie Maio. r