Din cuprinsul articolului
George Bacovia, poetul „sicrielor de plumb”. Poetul originar din Bacău a avut o poezie a morții, a vieții psihotice, culorilor stridente și cenușiului apăsător.
George Bacovia este fără înoială cel mai cunoscut poet al stărilor depresive. Șansa a făcut ca soția sa să îi fie alături în viața plină de izolare în care se complăcea poetul.
George Bacovia - moartea unui poet în reședința din zona Șoseaua Giurgiului
George Bacovia a decedat la 22 mai 1957, la reședința sa din zona Căii Giurgiului. Astăzi, acolo este un muzeu ”Agatha și George Bacovia”. Agatha Grigorescu, soția sa i-a dăruit un fiu, pe Gabriel. S-au căsătorit în 1928, iar din 1933, s-au mutat la reședința din Giurgiului. Agatha Grigorescu era profesoară.
Trebuie spus că, deși căsătorit cu Agatha și tată din 1931 al unui fiu, Gabriel, din 1928 și până în 1933, a trăit la Bacău, fără serviciu.
George Bacovia a avut studii juridice dar niciodată nu și-a luat licența. Deși, în anumite contexte, putea pleda la bară, caracterul său anxios și retras l-a făcut incompatibil. Fiind pasionat de desen (laureat la nivel național) dar și de scris, stilul său rupt de realitatea unei epoci dure cu două războaie mondiale i-a determinat supraviețuirea.
Pur și simplu, a avut posturi publice în diverse instituții și ministere, atât înainte de 23 august 1944, cât și după aceea.
George Bacovia - originea și ascensiunea
George Bacovia s-a născut ca George Andone Vasiliu la 17 septembrie 1881, la Bacău. Via Bachi „Calea lui Bachus” ar fi forma italienizată a pseudonimului său de poet, Bacovia. Fiu de negustor, studiază în Bacăul natal până la 1900, când se înscrie la Școala Militară din Iași, de unde se va retrage încă dinainte de a finaliza primul an.
Peregrinează între București, Bacău și Iași, termină liceul la Bacău, se înscrie la Drept la București. Abandonează pentru a se reînscrie la Iași tot la Drept. Între timp, pune pe hârtie, poeme precum Liceul, Plumb, în 1902, Lacustră, atrăgând atenția poetului simbolist Alexandru Macedonski care-l introduce în lumea bună a Capitalei.
Din 1914, după un scurt sejur într-un Spital de TBC, începe să lucreze organizat la diverse publicații. Din 1916, până în 1926. este angajat ca funcționar la diverse instituții publice, inclusiv ministere.
Din 1926 și până în 1928, este profesor de califgrafie și desen la Bacău, apoi până în 1933, rămâne șomer.Din 1933 și până la moarte va continua să fie funcționar la stat și editor de publicații. Primul volum antologic Poezii apare în 1934. Din 1940 și până în 1945, va fi pensionar, primind indemnizație de la Societatea Scriitorilor Români și de la Casa de Pensii a Scriitorilor.
Poetul nevrozelor și iminenței morții
George Bacovia scrie despre culori aprinse ca galben sau verde sau despre cenușiul plumbului. Critica literară spune că poezia sa arată precum culorile pe care un pictor le întinde pe o pânză „cu latul cuțitului”. La începutul anilor 50, Bacovia își citește la Radio mai multe poezii.
