entru iubitorii romanelor mystery & thriller, George Arion, poet, prozator, eseist şi publicist, nu mai are nevoie de nicio prezentare.

PMembru al Uniunii Scriitorilor, la 70 de ani Arion este directorul Publicaţiilor Flacăra, dar și preşedinte al Romanian Crime Writers Club. Despre el s-a spus în 1983, la publicarea primului său roman poliţist, „Atac în bibliotecă”, că ar fi „un Raymond Chandler român”. Afirmația îi aparținea criticul Ovid S. Crohmălniceanu, el însuşi autor de paraliteratură și care, ani mai târziu, sublinia în România Literară: „Cu George Arion începem să avem şi noi un roman poliţist autohton”.

EVZ: Ați împlinit o vârstă rotundă. A fost un prilej de bilanț?

George Arion: Nu.

– De ce?

George Arion:– Pentru că, privind în urmă, îmi dau seama cât de puțin am realizat din proiectele pe care aș dori să le duc la bun sfârșit.

– Dar ați scris romane, scenarii pentru filme de lung metraj și seriale TV, un libret al unei opere, piese de teatru – unele au văzut lumina rampei, altele s-au difuzat la teatrul radiofonic. Ați publicat volume de versuri, cărți de interviuri, de critică literară…

George Arion:– Da, dar câte altele nu-și așteaptă rândul…

– Ce vă împiedică să le dați curs?

George Arion:– Vedeți, ca și mulți, mulți autori români, n-am reușit să am statutul de scriitor profesionist. Prin alte părți există literați care, la un moment dat, după ce au exercitat diverse profesii, se consacră numai scrisului, cititului, documentării minuțioase pentru cărțile lor, fără a mai avea grija zilei de mâine. Mi-aș fi dorit ca măcar în ultima parte a vieții să mă bucur și eu de un asemenea statut.

– Regretați că ați fost jurnalist?

George Arion:– O, nu, deși jurnalismul este un mare mâncător de timp. Dar dacă n-aș fi străbătut țara asta în lung și în lat făcând reportaje și anchete, stând de vorbă cu oameni obișnuiți, dar și cu personalități, dacă n-aș fi aflat întâmplări tragice care m-au marcat, sau altele amuzante, care îmi stârnesc și acum râsul, aș fi avut o experiență de viață restrânsă și scrisul meu ar fi avut de suferit. Jurnalismul este un instrument formidabil de investigare a realității, descoperind surse inepuizabile de inspirație pentru un creator. E obligatoriu, însă, ca după ce ai umblat prin orașe, prin sate ca să te documentezi, să nu uiți să intri prin anticariate, prin librării ca să-ți cumperi cărți, sau să poposești în biblioteci…

– Ce părere aveți despre presa de azi din România?

George Arion:– Trăiește un moment de derută, dar nu-i prevestesc un viitor sumbru. Crizele nu durează la infinit.

– Televiziunea Română retransmite serialul „Detectiv fără voie”, al cărui scenariu vă aparține...

George Arion:– Serialul a fost realizat în 2001. Regia – Silviu Jicman. M-a bucurat inițiativa Televiziunii Române. A fost un prilej de a mă reîntâlni cu personajele din narațiunile mele care îl au ca protagonist pe jurnalistul Andrei Mladin – iată că jurnalismul n-a fost ceva întâmplător pentru mine, din moment ce ocupația celui mai cunoscut erou al meu este aceasta. Le-au întruchipat pe micul ecran mari actori ca Mircea Rusu, Florin Zamfirescu, Ștefan Radoff, Alexandru Bindea, Ernest Maftei, Ileana Stana Ionescu, Constantin Dinulescu…

Personajul din roman lua în râs „societatea perfectă”

Romanele poliţiste ale lui George Arion se remarcă printr-o scriitură alertă, umor şi limbaj pitoresc, dar și prin crearea unui personaj principal, erou în toate cele zece cărți ale sale: Andrei Mladin.

EVZ: Cine este Mladin?

George Arion: Andrei Mladin a apărut pentru prima dată în romanul meu „Atac în bibliotecă”, editat în 1983. Cu toate că șurubul cenzurii fusese strâns la maximum, eroul meu a ajuns, totuși, la întâlnirea cu cititorii. Deși lua în zeflemea multe din tarele „iepocii” – cozile la carne, lipsa alimentelor din magazine, penuria de benzină, iluminatul anemic al străzilor, programele imbecile de la televizor, lipsa apei calde, frigul din case, corupția dintr-o societate care se considera perfectă și chiar… cenzura.

– Cum a fost posibil?

– Și în „Atac în bibliotecă”, și în celelalte romane care l-au avut ca protagonist – „Profesionistul”, „Trucaj”, „Pe ce picior dansați?” – eroul meu apare ca un tip care nu poate fi luat în serios. Hazul pe care îl provoacă plasează în planul doi observațiile sociale acide, virulente, astfel încât ele au fost trecute cu vederea. Implicat, fără voia lui, în tot felul de întâmplări dramatice, unele amenințându-i chiar viața, Andrei Mladin descâlcește enigme, restaurează ordinea firească a lucrurilor, demască impostura, dorința unora de a dobândi pe căi necinstite avere și putere. El se manifestă ca un om liber, imposibil de manipulat și de ținut sub ascultare. De aceea, tinerii din acei ani l-au îndrăgit, devenind emblematic pentru generația lor. Fanii au înființat un club „Andrei Mladin”, în ziua de 30 Noiembrie, de Sf. Andrei, îmi trimiteau felicitări pe care să i le transmit. Am întâlnit persoane care au citit „Atac în bibliotecă” de zececincisprezece ori!