Scriitorul danez Hans Christian Andersen este unul dintre cei mai îndrăgiţi autori de cărţi pentru copii pentru poveştile care nu au aproape niciodată un final fericit, ele reflectând sărăcia, durerea, nedreptăţile şi diferenţele dintre oameni, deopotrivă pe cele sociale şi pe cele fizice. Chiar şi în poveştile cu final fericit, acesta este obţinut plătind cu durere.

A urmat câteva clase primare, după care a fost trimis la muncă împreună cu alţi copii din aceeaşi categorie socială.

La 14 ani, după moartea tatălui său, a hotărât să-şi încerce norocul şi a plecat la Copenhaga. Aici, a fost bine primit de două familii, Collin şi Wulff, care aveau să devină protectorii săi.

Cu sprijinul lui Jonas Collin, unul dintre directorii Teatrului Regal din Copenhaga, reuşeşte să devină elev al şcolii din provincia Slagelse, apoi al şcolii din Elsinor, până în 1827.

Şcoala i s-a părut un calvar, dar în această perioadă a scris o poezie, „Copilul moribund”, care a fost publicată în revista Copenhagen Post şi care a fost foarte apreciată, notează Neil Philip în introducerea volumului „Hans Christian Andersen – Basme de neuitat”, publicat de Reader’s Digest.

În 1829, se remarcă cu povestirea „O plimbare pe jos, de la canalul Holmen până la capătul dinspre miazănoapte al insulei Amoger”. În acelaşi an, îşi face debutul în teatru cu vodevilul eroic „Amorul pe turnul Nicolai”, iar în 1830, publică primul volum de „Poezii”.

Jonas Collin îi înlesneşte, în 1833, obţinerea unei burse de călătorie din partea regelui, care i-a permis să întreprindă primul său voiaj în Europa. Acesta l-a inspirat să scrie primul roman, „Improvizatorul”, în 1835.

Dar nu romanele aveau să-i asigure gloria de mai târziu, ci basmele pentru copii, pe care a început să le publice din acelaşi an.

În 1845, traducerile în limba engleză ale operei sale au început să atragă atenţia peste hotare. De altfel, Andersen a legat o frumoasă prietenie cu celebrul scriitor Charles Dickens, pe care l-a vizitat pentru prima dată în 1847.

Şi-a trăit viaţa singur, pentru că niciodată nu s-a îndrăgostit de o femeie care să-i răspundă la sentimente. S-a stins din viaţă la 4 august 1875, în casa negustorului Melchior, unul dintre bunii săi prieteni, la care locuia în ultima vreme.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric