La 18 ani de la căderea comunismului, elevii de-o vârstă cu democraţia românească fac cunoştinţă cu Ceauşescu printr-un curs numit „O istorie a comunismului din România“. Manualul, întocmit de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din România, va fi opţional pe băncile elevilor de clasele a XI-a şi a XII-a începând de anul viitor.
 
Ieri, la Liceul „Ion Neculce“ din Capitală, elevii au dezbătut necesitatea studierii comunismului în şcoli. Au votat, democratic, iar rezultatul a fost „pentru“.

„Securea şi ciocanul“

Ora la clasa a XII-a D, profil filologie, începe cu prezentarea manualului în copii – originalul nefiind încă introdus în şcoală. Începem cu coperta pe care este o caricatură cu trei planuri, ce trebuie interpretată. „Cine sparge gheaţa? Ionescu!“, numeşte profesorul Aurelian Tudorică.

„În primul plan avem conducătorul, comunismul, căruia i se vede faţa – deci are cultul personalităţii – este individualizat, iar în mâinile uriaşe are pârghiile puterii“, explică Ionescu. Planul doi îi revine Verei care încurcă „secera şi ciocanul“, cu „securea şi ciocanul“, de emoţie, dar se descurcă onorabil prezentând „oamenii de ordine“, în uniformă şi cu figuri care se disting, aşezaţi între conducător şi oamenii fără chip de pe ultimul nivel – „marionete“ controlate de sfori.

Despre comunism, pe nevăzute

Au 15 minute la dispoziţie să citească prefaţa şi să se împartă în două tabere – „pro“ şi „contra“ introducerii manualului în şcoli. Începe Kati, care nu înţelege de ce, în prefaţă, autorul Marius Oprea nu îi menţionează şi pe bunicii care au trăit în comunism, ci doar pe „profesori şi părinţi“. „Bunicii au trăit şi înainte de Ceauşescu şi au nostalgii cu privire la acea perioadă. Vremurile nu erau atât de rele. Comunismul nu înseamnă exclusiv Ceauşescu“, deschide Kati disputa.

Vine şi argumentul contra: „Să nu discutăm despre ideologie, care e un lucru abstract. Sunt crime care s-au comis“, răspune un băiat din prima bancă, cu părul mai lung decât şi-ar fi permis părinţii lui să-l poarte.

Discuţiile încep să se încingă: „Părerea autorului este subiectivă. OK, erau cozi, dar la cozile alea stăteau aceiaşi oameni (remarcă ce provoacă amuzamentul general). Şi dacă era aşa cum spune el, «fericirea însemna o bucată de carne cumpărată după ore întregi de stat la coadă», atunci aveau o vârstă de câine“, etichetează istoria o tânără „democrată“. „Gândeşte-te că erau îngrădiţi, nu aveau decât două ore pe zi de program TV!“, o contrazice un coleg. „Da, dar erau mai culţi. Tocmai pentru că nu aveau ce vedea la televizor, mergeau la teatru“, completează altul. „Nici cultura nu s-a dezvoltat, pentru că poeţii cum e… cum îi zice… Păunescu, trebuiau să scrie numai ode închinate conducătorului“, adaugă altul.

Şomajul produce „degradaţi psihic“

Discuţia, care şi-a pierdut pe parcurs moderatorii, depăşiţi de anvergura argumentelor, continuă cu „confortul psihic“ dat de jobul sigur din comunism, „că de-aia avem acu’ atâţia degradaţi psihic pe străzi“, remarcă un alt elev dintr-a XII-a D.

Iluzia îi e combătută de un coleg care vede comunismul ca pe „rânduiala din care nu aveai cum să te faci remarcat“.

Sunt lăudate construcţiile lui Ceauşescu, dar blamate paradele la care erau obligaţi oamenii să participe. Revenind la manual, cineva spune că acesta nu ar fi trebuit elaborat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, pentru că „e clar că nu vor să scoată în evidenţă decât ce a fost rău în acea perioadă“, dar până şi ideea asta are un contraargument: „E normal să fie scris de oamenii aceştia pentru că ei sunt cel mai bine informaţi“, s-a arătat cunoscător alt elev.

Concluzia unanimă: e bine să fie studiat comunismul în şcoli pentru că, în afara amintirilor părinţilor şi a internetului, este „sursa specializată“ care poate furniza informaţii despre acea perioadă. „Şi cum istoria se repetă… e bine să ştim cum a fost atunci“, conchide un puşti, spre disperarea inspectorului şcolar prezent la dezbatere.

Vera, elevă în clasa a XII-a D, Liceul „Ion Neculce“: Acum, ai 24 de ani, nu ai casă, nu ai loc de muncă, nu ai nimic. Atunci, la 18 ani aveai casă şi te obligau să munceşti. ” 

Raluca, elevă în clasa a XII-a D, Liceul „Ion Neculce“: ” Acum ai posibilitatea să alegi, să te faci remarcat. Atunci trebuia să consumi ce ţi se dădea. ” 

IDEAL

Profesorii, nici nostalgici, nici înverşunaţi

Cursul „O istorie a comunismului din România“ ar trebui predat, potrivit lui Doru Dumitrescu, inspector general în cadrul Ministerului Educaţiei, de profesori „nici nostalgici, nici prea înverşunaţi împotriva comunismului“. Obiectivitatea în ceea ce priveşte epoca Ceauşescu a fost învăţată de 6 profesori din Bucureşti şi 30 la nivel naţional. „Până la anul sperăm ca numărul lor să fie mai mare“, spune inspectorul participant la ora deschisă. El le-a povestit elevilor despre câteva realităţi ale vremurilor de dinainte de ’89, când „la modă“ erau bancurile spuse cu jumătate de gură, exemplificând: „La ultimul Congres din ’89, participă şi nea Ion. Stă el ce stă în sală şi, cum tovarăşul vorbea mult, adoarme. La un moment dat, doi şobolani se îndreptau spre tribună şi cineva urlă: «Împuşcaţi-i!». Atunci sare şi omul nostru din somn: pe ea prima!“.