Sursa foto: Arhiva EVZ
Din cuprinsul articolului
Trebie să fim naivi să credem că demiterea Guvernului Bolojan s-a făcut pentru binele nostru, al oamenilor de rând. Că pentru noi s-au dat bătălii năpraznice pentru fiecare vot pro sau contra Bolojan. Începând cu manifestaţiile anemice din Bucureşti şi Oradea şi terminând cu munca de la om la om pe tot terenul din Parlament.
Adică, disperarea de a convinge parlamentarii, indiferent de culoarea politică, să nu voteze moţiunea. Începând cu promisiuni de posturi de consuli şi contracte cu statul pentru firmele lor sau ale rudelor şi terminând cu câte un şpriţ şi un grătar încins cu mititei, după calibrul şi pretenţiile celui care trebuia convins.
Aici am eu o nedumerire. Un parlamentar, nu reprezintă în Parlament alegătorii care l-au trimis acolo? Nu votează conform dorinţei acestora? Dacă s-a recunoscut pe faţă că „moţiunea se joacă”, se duc munci de lămuriere cu promisiuni de avantaje, înţeleg că un parlamentar nu este acolo să reprezinte alegătorii săi, ci, în funcţie de evenimente, cum a fost cel de marţi, să se căpătuiască, votând pentru cine dă mai mult? Îmi răspund singur: Da! Au recunoscut chiar o parte dintre aleşi că s-a încercat momirea lor.
Aţi putea spune că sunt ilogic şi cele două afirmaţii pe care le-am făcut până acum se bat cap în cap.
Pe de-o parte s-au gândit la binele lor şi nu al nostru atunci când au votat, pe de alta, totuşi, în loc să aleagă căpătuiala, au votat aşa cum şi-a dorit, conform sondajelor, cea mai mare parte dintre cetăţeni. Ca Bolojan să plece acasă.
Cum de s-a întâmplat să renunţe la nişte posturi bune sau contracte plătite gras în favoarea unui vot pe care alegătorii şi-l doreau? Cred că răspunsul nu este decât unul singur: le-a fost frică. Cred că pentru prima oară, după foarte mulţi ani, poate începutul anilor ’90, le-a fost frică de alegători.
Au cântărit îndelung şi au ajuns la concluzia că acum, un post sau un contract pentru un vot altfel decât cereau alegătorii, este prea puţin faţă de pierderea locului pe listele de partid la viitoarele alegeri. Că în loc să ia acum o singură dată, şi cu mari riscuri că s-ar putea să dea înapoi ce au luat, mai bine rămân în poziţiile care le vor mai aduce, cu siguranţă, oportunităţi de a se mai căpătui. Până la urmă, acesta este, cred eu, marele câştig al moţiunii de marţi.
S-a dovedit că, totuşi, le este frică de alegători.
Că nu mai pot să-şi facă de cap pentru avantaje personale. Că pot răspunde. Cred că aşa se şi explică numărul mult mai mare de voturi cu care a căzut Guvernul Bolojan, faţă de cei care au semnat iniţial moţiunea. Ce-ar fi fost ca peste o săptămână, unul care iniţial a semnat moţiunea şi care după aceea a votat împotriva ei să apară cu o maşină de câteva sute de mii de euro. Sau că i-a crescut în curte o vilă.
Ori că, gata, pleacă la post, în străinătate, că s-a dovedit că experienţa de administrator de sală de păcănele pe care a acumulat-o înainte de a fi parlamentar, îl recomandă pentru un post în diplomaţie. Sau că poate face parte, ca specialist, din conducerea Hidroelectrica, pentru că la coaforul unde a lucrat, aveau şi chiuvete, deci are cunoştinţe temeinice în ceea ce priveşte curgerea apei.
Sigur, fiecare dintre aceste întâmplări fericite din viaţa lor, odată date în vileag, le-ar fi pus capăt carierei politice. Pentru că oamenilor nu le mai este frică. Pentru că i-au adus la capătul răbdării şi sărăciei şi nu mai vor să îndure să vadă cum alţii se îmbuibă pe spinarea lor. Iar partidul, care i-a făcut oameni, i-ar debarca rapid dacă ar izbucni un scandal cu o astfel de temă.
Şi mai e ceva.
De marţi, aleşii vor trebui să demonstreze că merită să mai fie acolo. Că nu am schimbat o monosprânceană cu două sprâncene, dar situaţia ne-a rămas aceeaşi. Am fi iarăşi naivi să credem că de mâine va veni bunăstarea peste noi. Nu va veni pentru că nu are de unde.
Dar până la bunăstare, cei care au rămas să ne reprezinte trebuie, aşa cum am spus, să ne arate rapid că merită să o mai facă. Şi dacă pentru a ne ridica din sărăcia în care ne-au cufundat trebuie puţin timp, pentru oprirea jafului naţional care era în plină desfăşurare sub ocârmuirea Bolojan, măsurile trebuie să fie luate urgent.
Oprirea si desecretizarea contractelor din programul SAFE. Oprirea şi desecretizarea acţiunii de listare a companiilor de stat profitabile şi desecretizarea documentelor care ţin de asta. Cui, de fapt, erau destinate aceste pachete de acţiuni. Sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii în legătură cu sentinţe care pun stop pornirii unor obiective de importanţă strategică naţională, pe motive care de care mai hilare.
Desecretizarea imediată a documentelor care au dus la anularea alegerilor prezidenţiale . Și explicaţii plauzibile de ce alegerile parlamentare, desfăşurate în aceleaşi condiţii, au fost valide, iar celelalte, nu. Reconsiderarea, după modelul maghiarilor, care au votat de curând un preşedinte proeuropean, a ajutorului pentru Ucraina.
Iar în cea de-a doua etapă, dar şi asta foarte rapid, plângeri penale împoriva tuturor celor care au devalizat ţara.
Ştiu, veţi spune că asta nu se va întâmpla niciodată. Pentru că nu vor face plângeri penale chiar împotriva lor şi a sistemului din care fac parte. Ba să o facă! Pentru că altfel, nu mai merită să rămână pe fotoliile pe care le ocupă. Iar votarea cu număr covârşitor a moţiunii de cenzură de marţi arată că au înţeles asta.
Sunt două zile de când Bolojan şi gaşca de la Palatul Victoria au fost demişi. Nu au venit nici ruşii, nici fasciştii, nici legionarii peste noi. Nici nu am plecat din Europa, aşa cum eram ameninţaţi dacă va pica providenţialul Bolojan.
Acum, arătaţi-ne că meritaţi să conduceţi această ţară. Şi asta repede, pentru că nu ne mai este frică.
