Cel puțin asta aflăm din ultimele știri postate de Deutsche Welle (dw.com), organul de propagandă al guvernului german. Un titlu sare în ochi- “Din Etiopia, von der Leyen solicită unirea UE cu Africa”. Din text aflăm, însă, că, de fapt, președintele Comisiei Europene a declarat că o cooperare mai strânsă cu Africa este un obiectiv principal al politicii externe a UE. Că doamna Ursula von der Leyen a ales Africa pentru prima vizită în calitate de președinte al CE, poate n-ar trebui să ne surprindă.

Președintele CE nu e în situația lui Ceaușescu, nevoit să facă vizite de lucru în țări africane pentru că în Occident nu-l mai băga nimeni în seamă. Vizita lui von der Leyen în capitala Etiopiei, Addis Ababa, și întâlnirea cu președintele comisiei Uniunii Africane (AU), Moussa Faki, are alte obiective. Înainte de a le discuta, trebuie menționat că, aproape simultan, miniștrii de externe din statele membre UE au început să discute despre obiectivele de politică externă ale blocului european sub noua conducere. UE trebuie să „vorbească mai mult limbajul puterii”, a declarat socialistul Josep Borrell, noul înalt reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate.

Mai mult, Borrell a cerut ca UE să se afirme la nivel global. „Trebuie să vorbim toți limba intereselor noastre și a valorilor noastre… Trebuie să vorbim mai mult limba puterii, nu să cucerim, ci să contribuim la o lume mai pașnică, mai prosperă și mai dreaptă”. Tema principală a reuniunii pare să fi fost tot Africa. Mai precis, o cooperare mai strânsă cu țările de pe acest continent în ceea ce privește securitatea și migrația. “Miniștrii UE se vor concentra pe protecția și promovarea drepturilor omului de către bloc.

Aceasta include examinarea instrumentelor la dispoziția UE și a modului în care blocul își poate îmbunătăți imaginea în calitate de susținător global al drepturilor omului”, notează dw.com. Din păcate, însă, atunci când e nevoie să aleagă între “interese” și “valori”, birocrații de la Bruxelles sunt preocupați întotdeauna să apere interesele. Și asta se vede extrem de bine în ceea ce privește imigrația, inclusiv cea africană. Eurobirocraților pare să le pese mai mult de imaginea de “susținător global al drepturilor omului” a Uniunii decât de soarta refugiaților. De altfel, imigranții și refugiații care ajung în Europa sunt cei care au avut de unde să dea mii sau poate zeci de mii de euro traficanților ca să poată face călătoria.

Adevăratele victime, cele care au pierdut tot din cauza războaielor sau a unor regimuri opresive, mor de foame în țările lor sau în lagărele de refugiați din țările vecine. În fapt, propaganda, ca să nu spun gargara, Uniunii Europene are cu totul alt rol- acela de a impune interesele economice ale marilor corporații europene.

“Drepturile omului” par să fi luat locul “misiunii civilizatoare a omului alb”, pentru a justifica noul colonialism, care e la fel de hrăpăreț ca pe vremea când marile puteri își împărțeau Africa la masa verde. Iată ce scria cu ceva timp în urmă progresistul ziar The Guardian despre această nouă formă de colonialism: “Vrei să răstorni guvernul unei țări sărace, dar care are resurse? Vrei să-i lovești pe musulmani? Vrei să obții sprijin pentru intervențiile militare americane din întreaga lume? Vrei să subminezi guvernele care își ridică oamenii din sărăcie, deoarece nu se conformează gusturilor intelectualilor din Occident? Folosește drepturile omului drept scuză!”. Chiar dacă editorialistul The Guardian nu recunoaște, acest narativ nu aparține numai Statelor Unite, ci și Uniunii Europene sau filantropului George Soros.

Te-ar putea interesa și: