În 28 noiembrie 2010 WikiLeaks a declanșat una dintre cele mai scandaloase operațiuni nu numai din istoria organizației, dar și din istoria scurgerilor de informații din lumea modernă:
Publicarea a 251 287 de documente reprezentînd corespondența dintre Departamentul de Stat al SUA și ambasadele americane de pe întreg blogul.

Documentele reproduse de mine sunt cablograme trimise de Ambasada SUA la București Departamentului de Stat.
Se înțelege că ele dau seamă într-o manieră spectaculoasă de:

  1. Părerea ambasadorului și a altor membri ai Ambasadei despre România, despre clasa politică din România, despre diferite personalități. Cine le citește pe toate, ca mine, rămîne nițel descumpănit de părerea execrabilă pe care au cei de la Ambasadă despre România, despre liderii politici, despre interlocutorii de la Una dintre axiomele cu care lucrează Ambasada- se spune la un moment dat- e că în România totul e negociabil.
  2. Judecarea a tot ce se întîmplă în Parlament, în Guvern, la Președinție din perspectiva exclusivă a intereselor americane, multe în defavoarea intereselor României. Se face mare caz la un moment dat de un proiect de lege prin care companiile farmaceutice ar pierde din profit.
  3. Aprecierea liderilor politici strict din perspectiva abnegației acestora nu față de România, ci față de America. Monica Macovei, Daniel Morar, Codruța Kovesi, sunt persoanele pentru care Ambasada face lobby să rămînă în funcție, pentru că sunt necesare intereselor americane. Călin Popescu Tăriceanu, Adrian Năstase, Dinu Patriciu, Lidia Bărbulescu sunt printre persoanele care nu inspiră încredere Ambasadei. Contrar aparențelor, Ambasada nu-l consideră pe Mircea Geoană un loial al Americii la modul absolut. Nimic nu egalează de pe teritoriul românesc în antipatie din partea Ambasadei ca PSD. Documentele WikiLeaks explică într-un fel tot ce i s-a întîmplat PSD-ului în ultimii zece ani și tot ce i se întîmplă. Nici PNL nu e văzut bine de ambasadă. Favoritul Ambasadei americane rămîne însă PD-u și firește Traian Băsescu.
  4. Activitatea ambasadorului american la București din ipostaza de Diriginte al clasei de derbedei care e România.

Din acest punct de vedere, două documente mi se par semnificative.
Unul e nota referitoare la inițiativa ambasadorului american de a-i împăca pe Traian Băsescu, Călin Popescu Tăriceanu și Mircea Geoană prin discuții separate cu cei trei.

C O N F I D E N T I A L SECTION 01 OF 04 BUCHAREST 000373
Tags: Băsescu, Tăriceanu, Geoană, NATO, Irak, politic extern, militar, Cioroianu, politic intern, suspendare
Subiect: Discuţiile separate ale Ambasadorului SUA, Nicholas Taubman cu Traian Băsescu, Călin Popescu Tăriceanu şi Mircea Geoană, în datele de 29 şi 30 martie (n.n.: 2007)

Ambasadorul şi-a manifestat îngrijorarea legată de faptul că relaţiile tensionate dintre cei trei au repercusiuni şi asupra altor domenii, precum investiţiile şi percepţia cetăţenilor cu privire la evoluţia ţării. Ambasadorul i-a avertizat pe cei trei că se pune problema dacă România mai este o locaţie sigură pentru organizarea Summit-ului NATO, apreciind că SUA nu vor accepta organizarea summit-ului la Bucureşti, dacă nu va fi evident că România este pregătită să îşi facă datoria de ţară-gazdă. A sugerat fiecăruia dintre cei trei să îşi arate susţinerea pentru NATO şi politica Alianţei, cu ocazia aniversării NATO pe 4 aprilie, menţionând că un astfel de mesaj ar restabili încrederea Alianţei în capacităţile României. Oficialul american a precizat că politicienii români au acceptat sugestiile.

Premierul Călin Popescu Tăriceanu şi-a manifestat nemulţumirile legate de preşedintele Traian Băsescu, pe care l-a acuzat că a încălcat prevederile Constituţiei şi pentru a-şi susţine opinia cu privire la retragerea trupelor din Irak înainte de Crăciun.

Acuzaţiile pe care premierul le-a adus şefului statului în cadrul întrevederii cu ambasadorul, au vizat faptul că preşedintele a intrat în conflict atât cu Guvernul, cât şi cu Parlamentul, cu presa şi cu celelalte instituţii ale statului. Tăriceanu a afirmat că, până la începutul anului 2007, a păstrat aparenţele unei bune relaţii cu preşedintele pentru a nu periclita procesul de aderare al României la UE. Tăriceanu a relatat şi despre modul în care preşedintele a încurajat scindarea PNL, prin susţinerea desprinderii grupului condus de Stolojan. Premierul a concluzionat că, probabil, va fi obligat să susţină moţiunea de suspendare a preşedintelui Băsescu. Plângerile primului ministru au vizat şi faptul că preşedintele Băsescu “se implică peste tot”, subliniind faptul că acesta ar trebui să îşi asume rolul de mediator şi nicidecum de “jucător”. Tăriceanu l-a informat pe ambasador că, în cursul săptămânii următoare, va prezenta Parlamentului spre aprobare o nouă componenţă a guvernului.

În ceea ce priveşte retragerea trupelor române din Irak, Tăriceanu a amintit faptul că “este momentul ca şi noi să facem acest lucru”, aşa cum au anunţat că vor proceda şi celelate state din Europa, precum şi SUA, dar a afirmat că România nu va acţiona “decât după consultări cu reprezentanţii SUA şi stabilirea unui calendar comun”. El a mai adăugat că opinia publică din România susţine cu vehemenţă retragerea trupelor, cu toate că Preşedintele Băsescu are o “părere diferită” cu privire la acest subiect. Cu toate acestea, potrivit lui Tăriceanu, preşedintele “reanalizează” situaţia, deoarece conştientizează faptul că retragerea este necesară.

Ambasadorul i-a explicat premierului că situaţia politică din România afectează relaţia ţării cu SUA şi a reiterat necesitatea unei declaraţii prin care să se reafirme susţinerea pentru politicile NATO, iar Tăriceanu a afirmat că “fără îndoială” va face o asemenea declaraţie, pentru a da asigurări că România este pregătită să găzduiască summit-ul.
Ambasadorul a mai remarcat că există o diferenţă în ceea ce priveşte desfăşurarea trupelor române în Afganistan alături de NATO, iar premierul a fost de acord.

În cadrul întrevederii sale cu amabasadorul, preşedintele Traian Băsescu a abordat tema situaţiei politice. Şeful statului a afirmat că neînţelegerile politice au ajuns într-un punct critic, “exploziv” chiar, dar s-a arătat încrezător că “se vor clarifica relaţiile dintre cei aflaţi la putere”. A mai adăugat că problemele legate de suspendarea sa şi de obligativitatea ca preşedintele să accepte nominalizarea ministrului de externe, Adrian Cioroianu, vor fi lămurite prin decizia Curţi Constituţionale. În ceea ce priveşte cea de-a doua problemă, preşedinte a afirmat că dacă decizia Curţii Constituţionale l-ar obliga să accepte nominalizarea, România s-ar transforma într-o “republică parlamentară”, iar preşedintele ar fi obligat să accepte orice altă nominalizare din partea premierului. El a remarcat că, în cazul unei decizii nefavorabile a Curţii Constituţionale, preşedintele ar avea “putere zero”.

La întrebarea ambasadorului privind situaţia guvernului, preşedintele Băsescu a explicat că sfătuitorii “americani” ai primului ministru îl consiliază pe acesta să nu insiste pentru excluderea democraţilor de la guvernare, deoarece astfel liberalii ar depinde prea mult de opoziţie. Cu toate acestea, preşedintele a afirmat că premierul întârzie luarea unei decizii. Preşedintele a subliniat importanţa unei decizii din partea primului-ministru, afirmând că el nu face presiuni asupra PD pentru a ieşi de la guvernare.

La solicitarea ambasadorului, şeful statului şi-a arătat disponibilitatea pentru a face o declaraţie în care să îşi arate susţinerea pentru relaţiile cu NATO, fiind chiar deschis la sugestii din partea ambasadei pentru a redacta declaraţia.

În ceea ce priveşte situaţia din Irak, preşedintele a afirmat cu mândrie că a exclus problema retragerii trupelor române de pe agenda şedinţei CSAT din 29 martie. În acelaşi timp, a recunoscut că menţinerea trupelor în Basra nu mai este o soluţie viabilă, dar că nu a făcut declaraţii pe această temă “pentru a nu crea confuzie”, în lumina declaraţiilor primului ministru, care a făcut apel pentru retragerea tuturor trupelor.

La rândul său, Mircea Geoană a profitat de întrevederea cu ambasadorul pentru a reaminti buna sa colaborare cu Alianţa Nord-Atlantică şi a insistat asupra faptului că organizarea summit-ului la Bucureşti ar reprezenta o “recunoaştere” a eforturilor întregii generaţii de după 1989. Cu toate acestea, el a avertizat că ar mai putea dura 1-2 luni până la găsirea “unui nou echilibru” pe scena politică din România.

Şi-a arătat disponibilitatea pentru emiterea unor declaraţii prin care partidul său să îşi manifeste susţinerea pentru politica Alianţei Nord-Atlantice.

Ambasadorul a opinat că, în cadrul celor trei întâlniri, a reuşit să transmită mesajul dorit şi s-a arătat mulţumit de răspunsurile primite. A apreciat că preşedintele Traian Băsescu rămâne fidel angajamentelor de securitate asumate de România.

Alt document e cablograma trimisă la Washington, în pregătirea vizitei lui Adrian Cioroianu, noul Ministru de Externe, în SUA. Ambasada americană de la București recomandă celor de la Departamentul de Stat să-i vîre în cap ministrului că interesele americane în România nu se discută.

C O N F I D E N T I A L BUCHAREST 000677
Tags: Cioroianu, Irak, Marea Neagră, Afganistan, Băsescu, Tăriceanu, politic extern, parteneriat strategic, militar, terorism, energie, Rusia, Moldova, Transnistria
Subject: Profilul ministrului afacerilor externe, Adrian Cioroianu, în perspectiva vizitei sale în SUA

Se menţionează că întâlnirea pe care Secretarul de Stat o va avea cu ministrul român de externe, Adrian Cioroianu, la 13 iunie, va oferi “rara ocazie de a influenţa gândirea unui ministru nou, netestat în probleme importante, subliniază sprijinul nostru pentru un strâns parteneriat cu România, indiferent de coloratura politică de moment”.

Se recomandă “să fim clari şi direcţi în legătură cu obiectivele politicii noastre. Asta include dorinţa noastră puternică de a vedea trupele române rămânând în Irak, unde continuă să fie dorite. Am dori, de asemenea, să vedem România făcând următorul pas spre dezvoltarea contribuţiei sale, deja substanţială, în Afganistan”.

Se apreciază că:

  • Adrian Cioroianu este “un loialist al lui Tăriceanu” şi nu se bucură de încrederea lui Traian Băsescu, care s-a opus numirii sale pe motivul lipsei de experienţă şi lipsei de rezonanţă cu obiectivele de politică externă ale preşedintelui;
  • ar trebui clarificată strânsa cooperare strategică bilaterală, care “ar trebui să depăşească problemele legate de personalităţile politice şi titlurile din ziare”;
  • ar trebui să se mulţumească României pentru sprijinul puternic în Războiul Global împotriva Terorismului, şi să se sublinieze importanţa pe care SUA o acordăm găzduirii de către România a Summitului NATO din 2008, subliniindu-se că locaţia reprezintă viziunea preşedintelui Bush asupra Europei, întreagă, liberă şi caracterizată de pace.”
  • Adrian Cioroianu va fi receptiv şi ar putea cere sugestii pentru o temă care să includă interesul României în promovarea stabilităţii în regiunea Mării Negre şi securizarea rutelor critice de aprovizionare cu energie din regiunea caspică;
  • dacă, în spatele uşilor închise, Cioroianu a susţinut legături de afaceri mai strânse cu Rusia, MAE încă vede Marea Neagră ca o prioritate centrală de securitate naţională, incluzând problemele nerezolvate din Moldova şi enclava separatistă Transnistria;
  • s-ar putea cere lui Cioroianu să facă tot posibilul pentru a avea un ambasador român la Washington (postul a rămas vacant din septembrie, o altă consecinţă a luptelor politice interne de la Bucureşti).