Shanina s-a înrolat în armată din proprie inițiativă la scurt timp după moartea fratelui ei în 1941. A fost unul dintre trăgătorii de elită din prima linie a frontului, reușind să ochească fără greș atât inimaci aflați în mișcare, cât și două ținte diferite cu două focuri trase succesiv.

La numai 19 ani, Roza Shanina era creditată cu 59 ucideri confirmate, printre care 12 soldați în timpul bătăliei de la Vilnius. Descrisă de presa occidentală drept „teroarea nevăzută a Prusiei Răsăritene”, Shanina a fost prima lunetistă recompensată cu Ordinul Gloria al Uniunii Sovietice.

În jurnalul pe care l-a ținut între 6 octombrie 1944 și 24 ianuarie 1945 și care a fost publicat 20 de ani mai târziu, Shanina își exprima speranța într-o viață normală și liniștită la sfârșitul războiului. Nu a mai apucat însă, fiind grav rănită pe 27 ianuarie 1945, în luptele din Prusia răsăriteană. A murit a doua zi. Nu împlinise încă 21 de ani.