FRANȚA SUPUSĂ Elitelor progresiste. Cum au ajuns francezii să se simtă CETĂȚENI DE RANGUL AL DOILEA în propria țară

Cine susține că valul de revoltă care a cuprins Occidentul, de la Brexit, până la mișcarea vestelor galbene, este rezultatul știrilor false, al urii de rasă sau al unor stratageme ale extremei dreapte este ori rău-intenționat, ori de pe altă planetă. Alunecarea Europei Occidentale pe panta autodistrugerii nu datează de ieri de astăzi, nici măcar de la criza imigranților care a lovit bătrânul continent acum câțiva ani. Cât privește vântul mișcărilor populiste și naționaliste, acesta nu este altceva decât o reacție firească de apărare. Ce se întâmplă cu adevărat în Hexagon aflăm de la Georges Bensoussan.

Încă din 2002, prolificul scriitor francez acest scriitor francez de origibe ebraică atrăgea atenția asupra faptului că Franța a pierdut complet controlul asupra suburbiilor locuite majoritar de imigranți musulmani veniți din fostele colonii. De teama represaliilor, Bensoussan își publica atunci cartea („Teritoriile pierdute ale Republicii”) sub pseudonim. În 2017 însă, Bensoussan semnează continuarea acestui prim volum. Noua carte, intitulată Franța supusă, este plină de întrebările unui om consternat de ceea ce se petrece cu țara lui. “Vom fi din nou numiți rasiști, acuzați de islamofobie(...). Vom fi din nou dați în judecată de vreo asociație care luptă împotriva islamofobiei?"

Georges Bensoussan nu este singurul îngrozit de ceea ce se întâmplă.Cartea este plină de mărturiile unor oameni care nu mai recunosc țara în care s-au născut. "Astăzi, în Franța, oamenii se tem să vorbească deschis, pentru că le e frică de insultele care vor urma, de represaliile de la serviciu sau chiar de faptul că vor fi agresați", spune scriitoarea Elisabeth Badinter, soția fostului ministru al Justiției Robert Badinter. Conform acestei doamne obișnuite să se învârtă în cercuri sus-puse, tăcerea presei și faptul că cei mai mulți politicieni „neagă” realitățile se explică, nu numai prin frică, ci și prin ideologia în care acești oameni au fost educați. Chiar există teamă în Franța, mulți dintre cei pe care i-a intervievat Georges Bensoussan au acceptat să vorbească numai dacă li se protejează identitatea. Printre aceștia se află și primarul unei localități cu numai 15. 000 de locuitori de lângă Paris. Omul spune că e foarte greu să te opui cererilor continue ale șefilor comunității musulmane, „pentru că noi suntem slabi, iar ei sunt puternici”. Primarul susține că a respins de mai multe ori o inițiativă privind înființarea unei săli de rugăciune în imobilele municipalității.  

Vizibil iritați, reprezentanții comunității l-au avertizat: „Dacă refuzi în continuare, vom fi nevoiți să cumpărăm o clădire și s-o transformăm în moschee. Dacă se întâmplă ceva, va fi vina ta, pentru că noi nu ne putem ocupa de securitate.” Primarul nu a cedat, dar mulți dintre colegii din consiliul local au refuzat să-l mai susțină, pentru că presiunea politică devenise insuportabilă. „De când a-ți fi frică de o amenințare reală este o dovadă de rasism?”, se întreabă retoric primarul, care spune că principala problemă este că mulți dintre imigranți și descendenții lor refuză să se integreze în societatea franceză. „E greu de înțeles că oameni care au venit în Europa pentru mai multă libertate, o educație mai bună, servicii medicale superioare, încearcă acum să impună, prin forță, în societatea care i-a primit, un islamism radical și, uneori, belicos.”. De aceeași părere este și un medic care a părăsit Parisul ca să se întoarcă în localitatea natală. Aici, a constatat că imigranții au ajuns să reprezinte 27 la sută din populație, fără să fie puși la socoteală musulmanii născuți în Franța. Medicul spune că mulți dintre pacienții săi se declară algerieni sau tunisieni, nicidecum francezi. „Ei glorifică niște țări în care n-ar fi primit nici pe sfert din ce le oferă Franța- educație, îngrijirea sănătății, servicii, libertate culturală, libertatea de a călători unde vor, libertatea de a spune ce vor”. Ei nu apreciază însă nici măcar serviciile medicale pe care le primesc gratuit. Tratează medicii și asistentele cu dispreț și nu ezită să-i agreseze verbal sau chiar fizic dacă nu li se îndeplinesc toate cererile (de pildă aceea ca femeile să nu fie examinate de medici bărbați). Deși primesc, din cauza presiunilor pe care le fac, un tratament preferențial, comparativ cu francezii plătitori de taxe, sunt mereu nemulțumiți. Medicii care refuză să le dea concedii medicale pentru boli nedefimite, ca să se poată duce să-și viziteze rudele în țara natală, se pot trezi că sunt acuzați de rasism. Nici lucrătorii serviciilor sociale nu o duc mai bine, spune Bensoussan. Una dintre tinerele intervievate de el spune că un bărbat a amenințat-o cu moartea dacă nu găsește o casă potrivită pentru familia lui numeroasă. Cartea lui Bensoussan include și mai multe interviuri cu ofițeri de poliție. Unul singur, un pensionar, este de acord să-i fie pomenit numele, deși toți povestesc despre insultele venite din partea imigranților, despre lipsa oricărui sprijin din partea superiorilor, despre zonele în care nici ei, nici pompierii nu mai îndrăznesc să intre. Poliția „a fost nevoită să învețe să tacă",spune fostul ofițer de poliție Remy Laforet.

Poliția, obligată să returneze patru permise, din cauza testelor mincinoase

Ikea retrage un produs din motive de siguranță. Există riscul de incendiu

Pentru cartea sa, Georges Bensoussan a fost chemat în justiție de Collective against Islamophobia, un ONG din care face parte și activistul gay care a cerut recent scoaterea heterosexualității în afara legii. Scriitorul a fost acuzat că ar fi spus că ura față de evrei este endemică în comunitățile originare din Nordul Africii. Pe opt martie 2017, justiția l-a achitat de aceste acuzații. Collective against Islamophobia a făcut însă apel, iar ministerul public al Franței s-a alăturat acestui demers împotriva acestui scriitor francez de origine evreiască născut în Maroc.