Criza de identitate din interiorul Partidului Socialist francez s-a amplificat în faţa problemelor concrete precum economia, justiţia, imigraţia şi securitatea.

Cazul Leonarda, tânăra kosovară de etnie romă expulzată din Franţa, dar care a determinat mobilizarea liceenilor, a exacerbat tensiunile deja existente între stânga aşa-numită romantică sau angelică şi stânga pragmatică sau realistă, notează publicaţia italiană.

Prin decizia de a o expulza pe Leonarda şi apoi de a o reprimi apoi în Franţa, cu condiţia să vină singură, fără părinţi, ceea ce ea a refuzat, Francois Hollande a încercat să calmeze protestele venite dinspre stânga solidară cu adolescenta şi în acelaşi timp să nu alimenteze criticile dreptei, ostilă romilor.

Ministrul Valls, un imigrant cu origini catalane şi elveţiano-italiene, are divergenţe cu ministrul Justiţiei, Christiane Taubira, în privinţa reformei sistemului judiciar şi a codului penal, pe care el o consideră prea permisivă.

Astfel, legile fiscale se nasc, agonizează şi mor în timp ce polemicile dintre politicieni continuă, scrie sursa citată.

Toţi, sau aproape toţi sunt convinşi că ideile de stânga se sprijină în mod tradiţional pe alianţa dintre ideile de progres şi justiţie, dar acum sunt nevoiţi să-şi dea seama că noţiunile de dreapta şi stânga au devenit neclare pentru alegători. În consecinţă, mulţi dintre aceştia au părăsit, la alegerile de duminică, tabăra stângii şi au trecut în cea a Frontului Naţional.

În acelaşi timp, în ce priveşte economia, preşedintele francez şi noul guvern de la Paris nu mai au nicio marjă de manevră după ce Franţa a trăit prea mult timp peste posibilităţile sale, fapt dovedit de ultimele statistici ce arată gradul de îndatorare şi nivelul deficitului bugetar, remarcă ziarul elveţian Le Temps.

Dar „va reuşi Valls să creeze acel şoc necesar relansării unei ţări deprimate şi incapabile să se înţeleagă asupra unui set de reforme cunoscute de toţi, dar niciodată implementate?”, se întreabă această publicaţie, care consideră că Franţa are acum nevoie de acţiuni ferme, nu doar de pactul de responsabilitate prin care Hollande a oferit companiilor o scădere a taxelor, cerându-le în schimb să creeze locuri de muncă.

Ca orientare politică, Manuel Valls se situează în zona social-liberală, dar are un discurs cu accente autoritare orientat către o abordare riguroasă a chestiunii securităţii, legată de problemele pe care le determină imigraţia. Potrivit simpatizanţilor săi, el reprezintă stânga modernistă şi reformistă şi doreşte schimbări importante.

Valls vrea să schimbe inclusiv numele partidului, pentru că, în opinia sa, cuvântul „socialist” nu mai înseamnă nimic, şi exemple precum New Labour al lui Tony Blair sau Partidul Social-Democrat (SPD) al lui Gerhard Schroeder trebuie luate în considerare.