Franța ar putea să își scadă semnificativ prezența militară în bazele sale situate pe continentul african, în special în Coasta de Fildeș, Gabon, Senegal și Ciad.

Franța a ales „calea de mijloc”

După luni de vizite în toate țările africane în care armata franceză are baze militare, executivul francez se pregătește să încheie discuții importante despre personalul permanent dislocat acolo.

O decizie care este strâns legată de raportul pe care Jean-Marie Bockel, trimisul special al lui Emmanuel Macron pentru Africa, numit în februarie, trebuie să îl depună până în iulie, scrie ziarul francez Le Monde.

Decizia este legată și de prima vizită în Franța a lui Bassirou Diomaye Faye, noul președinte al Senegalului – unde Franța își păstrează mai multe poziții – cu ocazia Forumului global pentru suveranitatea și inovarea vaccinurilor, joi 20 iunie.

Potrivit informațiilor publicate de AFP și Africa Intelligence, pe 17 și 18 iunie, cea mai populară variantă este cea a unei reduceri puternice a prezenței militare franceze în toate bazele sale de pe continent, în Coasta de Fildeș, Gabon, Ciad sau Senegal, cu excepția Djibouti.

Doar o sută de bărbați și femei ar putea fi astfel menținute în Libreville (față de 350 în prezent), în Dakar (față de 350), în Abidjan (600 astăzi) și în jur de 300 în N'Djamena (față de 1.000 în prezent).

Cifre pe care Elysée nu le-a confirmat, dar care corespund arbitrajului făcut de șeful statului, în decembrie 2023, în cadrul unei ședințe a Consiliului de apărare, după încheierea procesului de retragere din Niger a trupelor franceze, în urma loviturii de stat care a avut loc în vara anului 2023.

În timp ce anumite reduceri ale numărului personalului au avut loc deja, aceste cifre corespund alegerii unei „căi de mijloc”: în decembrie 2023, Emmanuel Macron a avut și opțiunea de a închide complet un anumit număr din aceste baze.

"Caz cu caz"

Veriga lipsă în această reorganizare majoră a armatelor, după zece ani de luptă împotriva terorismului desfășurată cu 5.000 de militari (cu excepția forțelor speciale) repartizați în tot Sahel sub steagul operațiunii „Barkhane” (2014-2022), rămâne viitorul cooperării militare cu Dakar. Noul președinte senegalez, Faye, ales în martie, și premierul său, Ousmane Sonko, manifestă ambii poziții foarte suveraniste, cu neîncredere față de Franța și prezența sa militară în țară.

La mijlocul lunii mai, cu ocazia unei conferințe privind relațiile dintre Africa și Europa, alături de liderul La France insoumise, Jean-Luc Mélenchon, premierul Sonko declarase solemn că „voința Senegalului” este de a „dispune de suveranitate”, „ceea ce este incompatibil cu prezența durabilă a bazelor militare străine”, chiar dacă aceasta nu „pune sub semnul întrebării acordurile de apărare”.

Senegalul rămâne singura țară pe care emisarul Jean-Marie Bockel nu a vizitat-o încă, în așteptarea întâlnirii dintre președinții Faye și Emmanuel Macron, care urmează să aibă loc joi la prânz.

Calendarul discuțiilor cu Senegal, care nu au progresat foarte mult, ar putea, prin urmare, să nu fie sincronizat cu restul evoluțiilor din sistemul militar francez din Africa.

„Nu există niciun tabu”, „va fi de la caz la caz”, admite o sursă militară franceză, în timp ce diplomația franceză pare pregătită să facă schimbări semnificative în cazul influenței sale la Dakar.

„Numerele sunt menite să fie variabile. Numărul soldaților prezenți se poate schimba în timp”, mai amintește această sursă, referitor la toate celelalte baze franceze din Africa.

Sfârșitul unui model

După plecările forțate din Mali și Burkina Faso în 2022, apoi Niger în 2023, de fiecare dată sub presiunea loviturilor de stat, armatele franceze s-au adaptat și au marcat sfârșitul unui model.

După discuții intense și în ciuda reticenței din partea anumitor instituții, proiectul nu mai este, astăzi, oficial, menținerea acestor baze vechi, care au devenit unul dintre combustibilii respingerii Franței și a trecutului său colonial de pe continent, respingere exploatată de Rusia.

Ambiția statului major al armatei franceze, de acum înainte, este să încerce să mențină un număr minim de personal acolo unde este posibil, pentru a-și putea crește cu ușurință forțele în caz de criză, sau de a disloca intermitent o ofertă de instruire militară dacă țara solicită. Aceasta este o viziune mai flexibilă a planificării militare, care integrează problemele concurenței strategice și a luptei pentru influență pe continent, alături de Rusia, China și chiar Turcia.

Franța a creat mai multe centre de comandament

În timp ce sistemul francez din Africa a fost împărțit în mai multe sedii cu domenii de competență greu de înțeles, un decret publicat pe 24 aprilie a creat un nou sediu dedicat Africii în vederea implementării acestei reorganizări. Acest Comandament pentru Africa (CPA), aflat în planificare de mai multe luni, va fi operațional în septembrie și a fost încredințat generalului Pascal Ianni, fost consilier pentru Africa al ministrului apărării Florence Parly (2017-2022).

Acest CPA este inspirat de modelul creării, în octombrie 2023, a unui centru dedicat Europei. Instalat în cazarma Kléber, din Lille, și numit comandament pentru operațiuni aer-sol în Europa, acesta din urmă este dedicat antrenării forțelor și comandării tuturor operațiunilor din Estonia (unde sunt dislocați în jur de 300 de militari francezi), din România (între 800 și 1.000 de militari) sau chiar pregătirea soldaților ucraineni în Polonia.

Rămâne de văzut dacă această redefinire a prezenței militare franceze în Africa, presupusă a se baza pe reconstrucția unor parteneriate mai largi în domeniul civil (ajutor pentru dezvoltare, schimburi culturale etc.) susținută de raportul Bockel, nu va fi zguduită de furtuna provocată de dizolvarea Adunării Naționale din 9 iunie. Autor: Elise Vincent / Traducerea: Rador Radio România