Arheologii se folosesc de softul Google Earth pentru a vizualiza un sit cu şanse să devină patrimoniu UNESCO.
Topografii militari ai Imperiului Habsburgic au sesizat prima dată, la începutul secolului al XVIII-lea, vestigiile de la Corneşti, localitate aflată la 20 de kilometri nord de Timişoara. Ei s-au folosit de mijloacele tehnice ale vremii pentru a întocmi hărţi ale noii regiuni asimilate. Trei secole mai târziu, arheologii timişoreni cercetează situl demarat acum 75 de ani cu noi unelte. Este vorba despre Google Earth, un soft care permite vizualizarea din satelit a zonelor cartografiate de pe glob. Pe situl de la Corneşti, abandonat în 1939, când a început războiul, coexistă urme de locuiri din eneolitic, epoca bronzului, prima epocă a fierului, secolele III-IV, şi chiar semne de habitare din Evul Mediu. Deosebit de intersantă este fortificaţia compusă din trei valuri concentrice de pământ, vizibile şi din satelit. Ea pare că datează din a doua jumătate a mileniului II înainte de Hristos. Fortificaţie preistorică uriaşă Fotografiile aeriene de la sfârşitul secolului al XX-lea au relevat existenţa unui al patrulea posibil val, fapt care a fost demonstrat recent prin intermediul imaginilor Google Earth. Dacă se confirmă şi arheologic că cel de-al patrulea val le ţine organic de celelalte trei, concentrice, atunci imensa fortificaţie de la Corneşti-Iarcuri, prin dimensiunile uriaşe care reprezintă mai bine de o treime din suprafaţa Timişoarei (circa 1.800 de hectare), ar putea fi una dintre cele mai mari fortificaţii preistorice din Europa. Pe acest considerent, situl de la Corneşti ar putea fi inclus în patrimoniul UNESCO şi, odată cu aceasta, va trebui să intre rapid într-un program de protejare. „Google ne ajută să nu mai căutăm prin bălării“ „Fortificaţiile acestea sunt din pământ, iar în zonă e teren arabil; se văd, dar nu au o structură diferită de mediul înconjurător. Google Earth ne ajută să nu mai căutăm prin bălării şi să mergem direct la ţintă“, spune Dan Ciobotaru, directorul Muzeului Banatului. „Valurile au apărut ca urmare a depozitării pământului rezultat din săparea şanţurilor de apărare. Nu ştim acum nici cine, nici când a ridicat aceste fortificaţii. Mi se pare spectaculos că există o astfel de fortificaţie, unde a fost nevoie de o imensă forţă de muncă, şi că în acea vreme a existat o uniune de triburi, condusă de un şef puternic ce coordona activitatea a mii de locuitori ai satelor din jur“, explică Alexandru Szentmiklosi, şeful Secţiei de Arheologie a instituţiei. ECHIPĂ Cercetare internaţională După aproape 70 de ani de stagnare, situl de la Coreşti reintră în lucru în această vară. „Nu l-am cercetat până acum pentru că nu am vrut cu bani puţini să-l stricăm, nu pentru că nu am fi ştiut până acum despre existenţa lui“, spune Szentmiklosi. El a iniţiat o colaborare, cu finanţare, cu universităţi din Marea Britanie, Germania, SUA, plus Institutul de Arheologie al Academiei Române din Cluj. În primă fază, datele ştiinţific colectate vor forma dosarul cu care se va căuta finanţare UNESCO, după care urmează două-trei decenii de cercetare propriu-zisă care vor secţiona fiecare val.
Recomandările noastre
